Să ne cunoaștem din nou

© celestekgodwin.ro

Bine v-am găsit, după atât de mult timp în care nu am mai scris pe site. Am avut nevoie de o perioadă de retragere din conexiunea cu voi dar și cu lumea în general, pentru a mă regăsi pe mine, pentru a mă percepe într-un alt fel, pentru a descoperi acele părți din mine care doreau să iasă la suprafață. Procesul a fost îndelungat și foarte intens, în interiorul meu dar și prin schimbări în viața mea de zi cu zi.

Am să vă povestesc pe scurt, câteva din schimbările ce se văd cu ochiul liber, iar celelalte, probabil vor fi revelate în timp, atunci când voi simți că este timpul și când mă va îndruma sufletul să le împărtășesc.

După 10 ani de lucru ca și programator, am părăsit slujba care mi se părea un loc confortabil și cald care îmi oferea o oarecare siguranță și stabilitate. Stabilitatea pe care mi-o oferea la exterior era total invalidată de tumultul interior, de o stare din ce în ce mai acută de depresie. Nimic din viața mea nu mai îmi plăcea și îmi dădusem seama că de fapt nu prea mi-a plăcut de la început ci doar am ales pentru că astfel s-a croit drumul, drumul indicat de studii și de școală dar și de limitele mele de cunoaștere. Mă simțeam total deconectată de tot și de toate, încercând în fiecare clipă să repar, să rezist, să accept, așa cum credeam că am fost învățată să fac.

Acuzam pe toată lumea de starea mea de ură, de neputință, de depresie și de neacceptare crezând că dacă voi găsi pe cel responsabil și apoi mă voi răfui cu el/ea, lucrurile se vor rezolva. Chiar dacă aveam un soț care mă iubea, eu nu vedeam asta. Chiar dacă aveam cât de cât stabilitate financiară, nu mi se părea așa. Chiar dacă aveam acces la cunoaștere, mă simțeam în întuneric. Chiar dacă puteam să fac destul de multe, mă simțeam neputincioasă. Chiar dacă vizitam locuri superbe din toată lumea, precum Costa Rica, Peru, Italia etc, eu nu mă puteam bucura de nimic. Victimă a circumstanțelor, tot ce făceam toată ziua este să mă plâng de cât de obosită sunt și cum nu mai pot trăi așa. Tristețea era ca o negură ce mă cuprinsese total și nu mai puteam vedea nimic prin ea, toate erau colorate doar în nuanțe de negru și gri.

Devenisem o corvoadă pentru ceilalți care nu mai știau cum să se poarte cu mine, pentru că nici eu nu mai știam ce se întâmplă. Mă simțeam pierdută în întuneric, pe un drum pe care erau numai fantome și monștrii. Aici, în această lume plină de iluzii și greutăți, îmi trăiam fiecare secundă. Îi mulțumesc iubitului meu soț, care m-a suportat și m-a susținut, și care mi-a arătat iubire în fiecare moment greu.

După ce am renunțat la serviciu a urmat un an dificil, în care mereu ne întrebam dacă avem bani pentru luna următoare, dar în care totuși ne-am descurcat bine. Eu nu eram în stare să fac nimic, nici pentru mine, nici pentru ceilalți, și foarte puțini oameni din jurul meu înțelegeau asta. Mă chinuiam să arăt o față cât de cât ok celorlalți, dar era un circ care îmi consuma multă energie. Partea din mine, învățată să susțină familia, să aducă bani în casă, era disperată și mereu îmi dădea ghionturi, zicând “Dar tu nu faci nimic ?”. Fiind obișnuită să fac ceva mereu, îmi era aproape imposibil să stau locului și mereu găseam ceva cu care să îmi distrag atenția.

După un timp în starea aceasta am înțeles, cu mare greutate, că într-adevăr nu eram în stare să mai fac ceva acum. Acceptând aceasta m-am retras și am început să discut cu mine, să scriu și să fac exerciții de descoperire a emoțiilor și sentimentelor, gândurilor aflate adânc în subconștient. În primă fază mi-am dat seama că aveam o stare de stres constant, o stare de agitație de care nu mă puteam desprinde și care îmi consuma energie. Am observat această stare, și am început să discut cu ea. Această stare nu m-a părăsit ani de zile apoi, fiind atât de puternic ancorată în mine. Oboseala pe care o simțeam mă făcea să dorm mult, și în timpul zilei, oricând puteam să găsesc un moment liniștit.

Tot în acel an în care am plecat de la serviciu, ne-am hotărât să plecăm în altă țară. Iubitul meu soț se săturase de salariul incredibil de mic cu care i-au fost răsplătiți 9 ani de studii de medicină și a găsit foarte rapid o firmă ce se ocupa cu plasarea medicilor în Franța. Toate lucrurile s-au precipitat rapid și la sfârșitul acelui an am plecat și ne-am stabilit într-un oraș din Franța, și anume în Valence din regiunea Drome, Rhone-Alps. De mai mult de 4 ani locuim în Franța, iar fotografia pe care o vedeți în acest articol este făcută de pe balconul apartamentului în care stăm.

Orașul este micuț dar pitoresc, ca un oraș de munte din România. Dar, deși micuț are 4 hiper-marketuri de hrană organică, ceea ce m-a bucurat enorm. Alpii se văd în depărtare, iar alte dealuri mai mici se văd de pe partea cealaltă a blocului, de pe celălalt balcon din Vest. Râul Ron curge pe una din părțile orașului, exact pe lângă autostrada spre Coasta de Azur. Orașul are străzi micuțe și strâmte, pe care se circulă destul de încet, dar arată destul de aranjat din punct de vedere al parcărilor corect semnalizate și prezente mai peste tot. Populația este colorată, cu nații de toate felurile și din toate colțurile lumii.

Primul an a fost destul de dificil, având multe acte de făcut și lucruri de terminat în România, pe care le-am rezolvat eu, astfel încât el să înceapă rapid lucrul la noul său cabinet. Pe lângă aceasta, căutarea apartamentului a durat vreo 2 luni, și mobilarea lui încă 6 sau chiar mai mult. Prima mobilă a fost bineînțeles o saltea, pe care am întins-o pe solul rece din faianță albă, într-o parte a living-ului, lângă ușile glisante. Ei preferă faianța în toată casa, un lucru care mie nu îmi place, dar asta este. Multe lucruri diferite ca și mod de construcție al apartamentelor, printre care toaletele separate care m-au disperat la început, dar din fericire acest apartament are baie completă, proprietarul renovând recent și spărgând peretele ce despărțea toaleta de baie.

Un oraș nou, o nouă explorare care mă bucura pentru prima dată în ani de zile. Eu sunt o fire curioasă, căreia îi place să exploreze locuri necunoscute, și această oportunitate a venit la momentul potrivit. Universul m-a despărțit de locurile familiare și m-a dus într-un loc mai liniștit, astfel încât să am mai mult timp pentru mine. Dorința îmi era satisfăcută și pentru prima dată în viață mulțumeam puterii universale pentru susținerea ei. Eu, care nu m-a simțit niciodată susținută, pentru prima dată eram ținută în brațe și mă simțeam iubită de natură și de viață.

Multele ore petrecute singură, cu mine însămi, fără distracția unui oraș mare, fără posibilitatea de a mă întâlni cu prieteni sau cunoscuți, fără lucru, m-au dus la o contemplare intensă asupra ființei mele. Această stare de contemplare m-a purtat către o cunoaștere care m-a ajutat mai mult decât orice altceva, care m-a purtat într-un proces lin dar extrem de intens de transformare și cunoaștere de sine. Această cunoaștere este Arta Tarotului, arta de citi în cărți, de a descifra mesajele sufletului, ale universului. Cum am fost atrasă de așa ceva ? Nu aș putea să explic ușor acest fapt, pur și simplu am simțit o chemare.

Pe lângă aceste schimbări, recent, am actualizat și dieta, eu și soțul meu adăugând de acum 2-3 luni, din când în când, pește și ouă, din motive diverse pe care poate vi le voi împărtăși altădată. Am știut dintotdeauna că voi adăuga din nou pește sau ouă, atunci când voi simți, deoarece am înțeles că pentru corpul meu este important ca ceea ce aleg să mănânc să vină natural și nu impus. Păstrez ideea de naturalețe în alegere, ideea pe care v-am împărtășit-o de nenumărate ori.

Cercetări și informație există mereu și pro, și contra, așa că din punctul meu de vedere, cel mai importat este să asculți inteligența corpului, el știe mai bine ce are nevoie. Îmi ofer libertate de alegere și oricând percep că este nevoie să mă hrănesc vegan, o voi face, când este nevoie de crud, o vei face, fără să îmi impun un anume regim, fără să mă bag într-o cutie cu o etichetă pe care scrie ceva. Sunt om, și mă hrănesc cu tot ce îmi oferă universul, la fel cum universul se hrănește cu toată ființa mea, printr-un schimb natural de energie.

Pentru voi, cei care ați fost cu mine în descoperirea hranei vii sau care v-ați bucurat de rețetele mele, se poate să vi se pară ciudat acest fapt și să aveți judecăți la adresa mea. Am modificat rețetele și majoritatea articolelor, ca să reflecte mai bine ceea ce doresc să transmit acum, dar probabil, unii dintre voi, vor dori să nu mai urmărească acest site și vă înțeleg. Dacă nu vă ajută și nu vă face plăcere, vă invit să vă dezabonați, sau să așteptați următoarele articole pentru a vă decide. Viața ne poartă pe fiecare pe drumul său și nimeni nu ne poate spune care este acela până când nu mergem pe el.

Anul acesta am găsit și un aliat de nădejde, prietena mea Sarani Anișoara Cismașu, pe care o cunosc demult, și care a creat un curs de dezvoltare personală, legat de învățătura Cheile Genelor, în care am participat cu articole legate de cărțile de tarot și Cheile Genelor. Tot eu am avut plăcerea să îi fac design-ul site-ului și logo-ul plin de semnificații. Ca să o cunoașteți și pe ea vă invit pe site-ul ei saranianisoara.ro.

În continuare, voi începe să scriu articole ce au legătură cu Arta Tarotului, dezvoltarea personală, sănătate și wellness și poate din când în când voi pune rețete noi.

Pe curând !

Vă îmbrățișez cu blândețe,



Anunțuri publicitare
ALĂTURĂ-TE CĂLĂTORIEI MAGICE
Primește noutăți pe e-mail
Completând acest formular sunteți de acord cu Termeni și Condiții.

Vezi articole și rețete după

Interesat de Explorarea Sinelui ? Descoperă Citirile Tarot…

  • Stilul meu de a citi Folosesc Tarot-ul ca un instrument de claritate, predicție și îndrumare, iar în tot ceea ce fac rolul meu este de mesager. Creez experiențe mistice pentru descoperirea sinelui autentic. Stilul meu este liric, intuitiv, și este un mix între consiliere pentru dezvoltare personală și o experiență mistică, în funcție și de subiectul citirii. Stilul meu de a citi Tarot combină utilizarea [...]
Celeste k. Godwin
Despre Celeste 247 de Articole
Bună dragă cititorule, mă numesc Celeste și promovez descoperirea autenticității sinelui prin conectare corp, minte și suflet. Sunt o fire foarte curioasă și pătrunzătoare, cu o determinare puternică de a descoperi misterele lumii și de a explora necunoscutul. Dacă îți plac articolele mele dă-le mai departe, și nu ezita să îmi lași un mesaj.

2 Comentarii

Lasă un răspuns

Înainte de a comenta citește regulile de inserare comentarii.

1100 caractere disponibile

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Buna Celeste.....
    Apreciez sinceritatea ta si cautarile tale,am experimentat si eu asa ceva...sfatul meu sincer si dezinteresat este sa -L cauti pe Dumnezeu....tarotul,ghicirea ...sunt din partea celui rau,din zona oculta.Te rog....fereste-te de zona ocultului....nu te lasa pacalita de cel rau.
    Cu pretuire....eugen

    • Bună Eugen, eu te invit să îl găsești pe Dumnezeu în tot ceea ce există, în toată creația, pentru că el/ea este puterea și slăvirea și existența însăși. Dumnezeu este pretutindeni, doar este nevoie să deschizi ochii mari și să îl vezi, să îl accepți cu toată inima. Este ușor să desparți binele de rău și să vezi pe Dumnezeu doar într-o singură parte, dificil este să îl poți vedea acolo unde aparent nu este, în ceea ce noi judecăm ca obscur. Păcălirea este să îl vezi pe Dumnezeu decât acolo unde vrei tu.