Coloana de lumină la Machu Picchu, o experiență incredibilă !

© celestekgodwin.ro

Am fost dintotdeauna atrasă de locuri misterioase și neînțelese, iar Machu Picchu mi-a inspirat mereu un sentiment de grandoare, expansiune și de iubire, ca și cum ar fi fost un loc în care am trăit și care mă chema la el neîncetat. În 2010, când am petrecut aproape o lună în Peru, am vizitat și Machu Pichu. Sentimentul care m-a cuprins acolo era pur și simplu copleșitor de familiar iar liniștea interioară și stabilitatea pe care mi-o conferea locul nu le pot descrie în cuvinte.

Scopul acestui oraș, din mijlocul munților nu este încă cunoscut, se fac diferite presupuneri, dar nu este nimic concret. Așezarea este în reconstrucție, dar se întâmpină multe probleme din cauza vremii din acea regiune. Câteodată plouă foarte mult și atunci se năruie ce reconstruiesc sau se acoperă totul cu ierburi și vegetație. Situl se poate vizita doar în anumite perioade, de obicei în anotimpul uscat, atunci când nu plouă foarte mult.

Cel mai mult m-a cucerit priveliștea maiestuoasă a munților, te simți ca și cum ești deasupra lumii, iar vegetația este luxuriantă. Sunt 2 culmi principale, de o parte și de alta a așezării, pe care se poate urca la o înălțime mai mare, și de unde se vede o panoramă extraordinară a văii și a orașului.

Am ajuns într-o dimineață cu vreme răcoroasă, umedă și cu mulți nori albi și pufoși. Am urcat cu un autobuz care încăpea perfect pe drumul foarte îngust spre oraș, încât îți dădea fiori pe șira spinării, mai ales când întâlnea un alt autobuz ce venea de sus. Jos era vizibilitate cât de cât ok, dar sus era totul acoperit de ceață și nori.

Ne-am propus să mergem în oraș mai târziu, în speranța că se vor risipi norii între timp, așa că am decis să urcăm pe culmea cea mai înaltă și anume spre poarta soarelui. Drumul până acolo a fost foarte plăcut, ușor de urcat, fiind scări de piatră destul de late. Pe drum ne-am întâlnit și cu câteva lame, foarte drăguțe, care și-au arătat afecțiunea apropiindu-se foarte aproape de noi, alintându-se.

Am urcat ultimele trepte, care erau un pic mai periculoase pentru că se vedea direct în jos și nu exista vegetație pe margine. Și iată-ne sus la poarta soarelui. Priveliștea de acolo era dezamăgitoare din cauza norilor și a ceți foarte joase. Nu prea se vedea nimic, decât o mare de pufoșenie alb-transparentă.

Nu știam exact ce să facem, dar locul ne dădea un sentiment de calm și stabilitate absolut incredibil, astfel încât intuiția ne-a ghidat să facem o meditație. Meditația coloanei de lumină, pe care am simțit să o facem acolo, este foarte simplă și se face în doi. Unul stă în picioare cu mâinile puse pe umerii celuilalt, care stă șezut. Fiind la poarta soarelui, de natură masculină, am simțit să luăm poziția în care eu stau în spatele iubitului meu, astfel sugeram că energia feminină susține energia masculină.

După aproximativ 10 minute, ceva extraordinar s-a întâmplat. Amândoi eram cu ochii închiși iar oamenii care mai erau acolo, aproximativ 20 de persoane, au izbucnit în aplauze și în a spune cu voce tare "Mulțumesc" în mai multe limbi.

Bucuria ce se simțea în vocile lor era debordantă și copleșitoare. Nici nu vă imaginați ce am simțit în acele momente ! Nu știam exact ce se întâmplă până când, în câteva secunde, am simțit o rază de soare, caldă și blândă, pe fața mea. Ne-am uitat în sus și am văzut că exact deasupra locului unde stăteam noi, se vedea o spărtură în nori, care se mărea, iar ceața se ridica ușor.

Priveliștea care s-a ivit era extraordinară, grandioasă ! Imediat au început toți să fotografieze, ca să nu piarda momentul. Am mai continuat încă 5 minute, în meditație, deși era greu cu atâta bucurie în jurul nostru, iar spărtura din nori a luat forma unui cerc mare, exact deasupra întregii porți a soarelui.

Ne-am apucat și noi să facem foto imediat, și ne-am bucurat de priveliște mai mult de 30 de minute. Am mulțumit naturii, soarelui și apoi am coborât în vale, să vizităm așezarea, cu clădirile ei. Spărtura în nori a rezistat până am ajuns noi jos în vale, ca mai apoi să se închidă încet, acoperinduse cu nori. Dar norii nu au mai coborât atât de jos, ci au rămas sus, deasupra vârfurilor înalte, astfel ne-am putut bucura de priveliște toată ziua, chiar dacă nu mai se vedea soarele.

Am vizitat orașul, am stat pe lângă câteva grupuri care aveau ghizi ce explicau în spaniolă și apoi ne-am dat seama că nu mai aveam timp să mai urcăm pe cealaltă culme. Pe cealaltă culme, era poarta lunii, pereche cu poarta soarelui. În schimb, poarta lunii era distrusă aproape total, și nu era sus pe culme ci undeva la jumătatea drumului către vârful acelui munte. Mi-am zis că este chiar un simbol ce sugerează cum energia feminină a fost practic distrusă în ultima perioadă și neînțeleasă. Pe acest vârf te puteai urca doar dacă semnai o hârtie, precum că mergi pe propia răspundere și înțelegi că este foarte periculos și poți să nu te mai întorci. Iarăși, și acesta este un simbol ce sugerează faptul că percepția asupra energiei feminine este de frică, pericol și chiar moarte.

Înainte să plecăm am decis să facem și pentru poarta lunii o meditație, deoarece chiar dacă nu putem ajunge la ea, ne puteam imagina acolo. Am găsit o piatră mare, cât mai aproape de unde se urca la poartă, și aici am făcut meditația poziționându-ne invers, astfel el era în spatele meu, sugerând că energia masculină susține pe cea feminină. După aproximativ 10 minute, a început să plouă încet, cu picături mici și fine. Apa, după cum știm simbolizează emoțiile, feminitatea și procesul de purificare. Apoi, am simțit să facem un alt tip de meditație, unind cele 2 porți, cea a soarelui, masculină și cea a lunii, feminină. După aceasta am simțit, am primit ideea/informația, că ziua următoare va fi un curcubeu încântător, exact dintr-o poartă în alta, și așa a fost.

Am mai stat ceva timp, prin ploaia măruntă și apoi ne-am îndreptat spre ieșire, să prindem ultimul autobuz ce ducea jos în vale. O zi absolut extraordinară pentru noi, care s-a terminat într-un mod incredibil.

Am ajuns jos la trenul, pe care trebuia să îl luăm înapoi. Și am așteptat, și am tot așteptat, vreo 30 de minute și nu venea nici un tren ! Mai eram cu încă 2 prieteni, și ne tot văitam că rămânem pe acolo. Într-un târziu, a ajuns și trenul. Mergem înspre intrarea în tren, când cineva ne oprește și ne întreabă, dacă ne cheamă X,Y.

Ne-am uitat cam ciudat la acea persoană, nu știam dacă să zicem da sau nu, cine știe ce anume vroia ?! Până la urmă am zis da, și ne-a îndrumat către primul vagon, vagonul de clasa I :)) !!! Nu ne-a venit să credem, ne-am urcat și unul din noi s-a dat jos să întrebe de ce. Din cauza întărzierii, au decis să recompenseze câțiva din pasagerii străini, printre care și noi 4. Mare ne-a fost bucuria, mai ales că ne era și foame, și ne-au servit cea mai bună masă pe care am mâncat-o acolo : vegetariană, cu mâncare ușor gătită și vegetale bio, de calitate.  Iar locurile erau foarte confortabile, cu o masă în mijlocul a 4 fotolii.

Eh, după o zi extraordinară sus pe munte, și o așteptare după tren, am primit, pe neașteptate, un tratament deosebit, de clasa I.

Când ne eliberăm de închisorile limitelor minții noastre și doar ne bucurăm de moment sincronicități apar astfel încât să ne arate că suntem în armonie cu noi înșine, cu sufletul nostru și cu natura. Această poveste reală este una de sincronicitate, care sper să vă inspire și să vă ofere încredere în conexiunea pe care o avem cu tot ceea ce există.

Această prezentare necesită JavaScript.

 



Anunțuri publicitare
Celeste k. Godwin
Despre Celeste 246 de Articole
Bună dragă cititorule, mă numesc Celeste și promovez un stil de viață sănătos pentru corp, minte și suflet. Sunt o fire foarte curioasă și pătrunzătoare, cu o determinare puternică de a descoperi misterele lumii și de a explora necunoscutul. Dacă îți plac articolele mele dă-le mai departe, și nu ezita să îmi lași un mesaj.

4 Comentarii

Lasă un răspuns

Înainte de a comenta citește regulile de inserare comentarii.

1100 caractere disponibile

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Foarte frumos articolul . Am avut ocazia sa "va insotesc" imaginar si sa ma bucur de trairile voastre. Ador sa citesc impresii de calatorie scrise fain. Desi nu pot ajunge in unele locuri prin intermediul unor astfe de relatari , ma bucur sa stiu si sa vad cum e acolo si impresiile de tot felul....Multumesc

  2. Foarte frumos articolul, va multumesc mult amandurora! Chiar ieri am revazut filmul Profetiile de la Celestine. Iar articolul vostru a venit perfect. Sa-l vizionati, daca cumva nu l-ati vazut. Sunteti niste fiinte minunate! Va imbratisez! Cu multa pretuire, Delia

    • Bună Delia, am vazut filmul menționat de tine, acum ceva ani, e foarte frumos. Multțumim pentru cuvintele tale frumoase ! Te îmbrățișăm și noi !