Umbra lipsei de valoare

Bună dragă ființă magică, astăzi vom vorbi despre una din iluziile care ne menține într-o stare de lipsă fizică și spirituală.

Lipsa valorii de sine este o umbră dureroasă în toată lumea, iar ea menține și modul de funcționare al economiei curente și folosirea banilor în modul actual.

Poate fi dificil de înțeles cum ceva așa de invizibil, ca o credință, ne poate afecta într-un mod profund, dar spectrul nostru de vedere și de experiență este în interiorul limitelor noastre de credință. Devalorizarea se exprimă și prin devalorizarea importanței credințelor, gândurilor și sentimentelor noastre, astfel încât să ne fie foarte greu să înțelegem cum ne creăm viața.

Dacă am reuși să ne valorăm pe noi înșine și să îi valorăm pe ceilalți cu adevărat, am reuși să ne dăm seama de puterea noastră creativă și nu am mai avea așa nevoie de sistemul actual de economie și finanțe, ci acesta s-ar schimba în cu totul altceva.

Nu de puține ori am observat la mine cum desconsideram munca altui om. Așa am fost obișnuiți și învățați, să credem că noi facem mult mai mult decât ceilalți, că muncim singuri, că ne spetim fără apreciere și că noi vom face mereu o treabă mai bună, mai complexă decât altcineva. Iar apoi căutam defecte și tot felul de lucruri prin care puteam să îl/o critic amarnic. Îl diminuam pe acel om pentru ca eu să simt că am o valoare mai mare.

Chiar dacă admirăm alte persoane, în secret le putem submina importanța și apoi putem să încercăm în zadar să le detronăm… și asta deoarece le-am pus pe un piedestal în primul rând.

Și eu am fost pusă pe un piedestal în anumite cazuri, și vă spun că nu este nimic acolo sus !! decât dorința de a te arunca jos sau lupta eternă și complet inutilă de a menține poziția.

Atunci când un om face munca sa din pasiune și dedicație, își pune sufletul în ea … așa cum se spune… valoarea sa este imposibil de estimat, valoarea sa este incomensurabilă, adică nu se poate măsura în ceva material. Asta înseamnă că, doar prin faptul de a fi om și ființă divină, merită să primească tot ce are nevoie, în toate planurile – material, emoțional, mental, spiritual, energetic etc., pentru a fi susținut să o facă în continuare, și merită recunoștință și iubire.

Atunci când nu avem considerație pentru noi, sau avem o considerație exagerată creată din frică de eșec sau frică de a fi neînsemnat, nu ne putem valora pe noi și munca noastră, și asta se extinde și prin faptul că nu putem aprecia munca celorlalți și pe ei ca ființe.

Umbra lipsei de valoare ne conduce spre ignorarea noastră ca ființe, ignorarea puterii creative din noi și importanței gândurilor și emoțiilor noastre, creând astfel depresie, constantă nemulțumire și o lipsă adâncă la fel ca o groapă fără fund.

Apropo, a fi ne-însemnat, înseamnă că ești original, nu ești însemnat cu ceva care poate fi definit de altcineva, nu ai etichetă !

VALOAREA

Cât timp criticăm o altă valoare și o distrugem, ne auto-distrugem și pe noi și tot ceea ce putem experimenta prin personalitatea noastră curentă. Lipsa de valoare vine din insistența noastră în a ne distruge adevărata identitate și a fi ceea ce nu suntem, a fi ceea ce alții numesc valoare. Mereu m-am întrebat cine sunt acei “alții” despre care noi toți vorbim … ? Mereu acei alții vor ca noi să fim într-un anume fel. Mereu acei alții sunt de vină și mereu acei alții nu pot fi definiți sau găsiți pe undeva.

Asociem valoarea cu ceea ce facem, ceea ce gândim, cu ideile pe care le avem, cu deșteptăciunea sau inteligența, dar nu este doar asta.

Val – o – are = are val, are curgere și impact, are puterea de a se ridica deasupra ca un val și a vedea cine este și cum face parte din tot oceanul. Are iubire față de sine și față de tot oceanul din care face parte.

Val – o – are = Are 0 văl, adică nu mai se ascunde, nu se mai ignoră și se arată așa cum este

Atunci când ne valorăm înțelegem că greșelile, imperfecțiunile, fac parte din unicitatea noastră și ne ajută, fiind muzele creativității din care ne naștem mereu, ca un val ce urcă și coboară, lin și calm înapoi în marea de unde s-a ridicat.

A avea valoare aduce acceptarea de a se ridica și coborî în același timp, de a ieși deasupra tocmai pentru a înțelege cum faci parte din tot.

GRATUITATEA

Am auzit de multe ori persoane care doresc ca multe lucruri să fie pe gratis, și au pretenții ca anumite servicii să fie pe gratis, atâta timp cât ei nu reușesc să vadă adevărata lor valoare. De multe ori aceștia dau exemple de oameni de demult care dădeau pe gratis anumite lucruri sau învățături, informații.

Acestor persoane doresc să le reamintesc că nu mai trăim atunci și că nu își pot aminti cum erau lucrurile atunci într-un mod clar, așa că ceea ce ei afirmă este o poveste idilică. Această dorință idilică ne direcționează către ceva ce există în noi ca și potențial, care nu este exprimat deoarece nu știm cum.

Dacă analizăm mai în detaliu vremurile de mult apuse, putem înțelege că acei oameni erau susținuți de un anumit grup de persoane foarte apropiate, de comunitatea lor și de natură. Chiar dacă nu făceau ei această muncă de strângere a resurselor în mod direct, asta nu înseamnă că nu existau alți oameni care să o facă pentru ei. Întotdeauna au existat acei oameni din spatele celui care este pus în față, echipa de susținere.

Natura era mult mai sălbatică și mai curată, iar asta înseamnă că puteai să mai găsești copaci cu fructe sau anumite alimente, pur și simplu plimbându-te prin împrejurimi și aceste alimente nu erau așa poluate, și de-asemenea, comunicarea mai avansată cu animalele făcea ca acestea să-i servească în diferite moduri. Nu existau atâtea bariere de proprietate și atâtea legi. Ei primeau mâncare de la cei care îi admirau, sau alte favoruri, ca un pat de dormit, sau haine, sau ulei, sau îi făceau o casă, orice se putea. Toate acestea erau bine primite și apreciate, deoarece acele persoane cu adevărat înțelegeau valoarea ființei din fața lor și îl/o susțineau cu tot ce puteau. Acei oameni dădeau puțin, din punctul nostru de vedere actual, dar acel puțin era foarte prețios pentru ei, era tot ce puteau să ofere mai bun. Cum ar fi să dați din ce este mai prețios pentru voi acum ? Nu din surplus sau din ce nu aveți nevoie, ci din ce puneți deoparte și considerați foarte prețios.

Pentru a schimba sistemul financiar actual, soluția nu este să cerem să fie totul gratis ci să recunoaștem valoarea inestimabilă pe care fiecare dintre noi o are. Atunci când fiecare din noi se va valora pe sine și pe ceilalți, la un nivel onest, vom descoperi că nici o plată materială nu este suficientă deoarece ceea ce oferim nu este doar de natură materială. Prețul devenind astfel inestimabil, incalculabil, el va dispărea într-un mod firesc, și vor rămâne aprecierea onestă și clară, iubirea și respectul reciproc.

O altă idee perpetuată este aceea de a face ceea ce iubești ca un hobby. Când te dedici la ceea ce iubești, nu mai există hobby-uri. Ideea de a munci la altceva doar pentru a lua bani, ca mai apoi să dai servicii pe gratis și să te simți evoluat, ne aduce la credința că este nevoie să facem ceva ce nu este în aliniament cu noi pentru a avea voie, permisiune, să facem ceva ce este în aliniament.

A da pe gratis este folosit într-un mod manipulator de oameni care știu cum să direcționeze atenția spre ceea ce au nevoie. Un exemplu simplu ar fi campaniile electorale cu dat de ulei, făină și mici.

Această idee de a da pe gratis, induce o indignare internă față de cei care nu fac asta și apoi laudă și ridică în slăvi pe cei care o fac. Nu de puține ori am auzit pe oameni care țin anumite cursuri că ei nu cer mulți bani, și că ei fac lucruri pentru ceilalți chiar dacă rămân în lipsă și se chinuie… ei nu sunt ca ceilalți. Aceste afirmații strigă după un premiu – “Uite ce bun și altruist sunt eu, așa că te rog să mă crezi și să mă apreciezi ! Eu mă chinui aici pentru tine, sufăr, mă devalorizez pe mine, așa că este nevoie să mă răsplătești !”.

Acum nu înțelege că este ceva greșit să dai ceva pe gratis, și eu o fac din nevoia de a împărtăși, pentru că mă ajută să cresc și să înțeleg mult mai bine cum funcționează această societate și componentele ei. Sunt foarte multe nuanțe și moduri de a vedea același subiect, și chiar dacă acestea par contradictorii dintr-un anumit punct de vedere, din altul nu sunt.

Maica Tereza nu vă invită să dați și pielea de pe voi ca să vadă ceilalți că sunteți generoși, ci să conștientizați că aveți valoare și abundență, și acestea au mai multe aspecte decât cele strict materiale. Dacă ne oprim privirile doar pe acțiunile aparente nu vedem esența.

NEVOIE ȘI VALOARE

Fiecare persoană este unică, iar pentru a-și face misiunea și experiența ei aici are nevoie de lucruri diferite. Unii au nevoie de pietre și unelte pentru a sculpta, alții au nevoie de pensule și pânză de tablou pentru a picta, alții au nevoie de o grădină plină cu ierburi pentru a face remedii, alții au nevoie de un mediu natural, larg și plin de liniște pentru a putea contempla, alții au nevoie de o bună susținere materială pentru a avea un confort fizic ce le va permite să susțină alte exprimări, alții au nevoie de mulți bani pentru a crea anumite produse inovatoare și pentru a cerceta, iar alții au nevoie de simplitate și o lipsă aparentă de bunăstare materială pentru a învăța pe ceilalți anumite stări de bază.

În majoritatea cazurilor, oamenii repetă acțiunile celor pe care-i admiră, având impresia că asta este ce trebuie să facă, și nu înțeleg subtilitățile care le sunt arătate. Dacă te îmbraci cu un sac și stai în pădure, nu vei ajunge la iluminare decât dacă asta este într-adevăr calea ta. Dacă nu este, poți sta acolo mult și bine, repetând acțiunile altora. Nu acțiunile sunt ceea ce te atrage, ci stările pe care le experimentează acea persoană.

Ceea ce poate fi pentru cineva un moft, pentru altul este o necesitate de a se exprima. Pentru un chirurg dedicat a avea o pensulă este o totală inutilitate. Ce va face cu o pensulă ? El are nevoie de bisturiu și aparate specifice ! Dar asta nu înseamnă să desconsidere total pe cel care are nevoie de pensulă și să îl batjocorească pentru nevoile sale ! În acest exemplu, chirurgul asociază impresia lui de inutilitate asupra pensulei cu toată munca pictorului și cu omul în sine, proiectând astfel judecata sa asupra unei alte ființe divine.

În loc să îi atacăm pe cei care au mai mult ca noi, sau pe cei diferiți de noi, este nevoie să ne uităm cum putem atrage ceea ce noi avem nevoie și cum ținem departe resursele noastre prin concentrarea pe inutilități.

Prin credințele pe care le perpetuăm am învățat să ne vindem valoarea pe nimic. În fiecare zi oferim energie și bani multor lucruri de care nu avem nevoie. Avem multe vicii pe care le ocrotim cu mare atenție, și multe distracții pe care le considerăm normale și chiar obligatorii. În loc să dăm energie, atenție, valoare și resurse lucrurilor care cu adevărat ne interesează, le aruncăm pe inutilități, și apoi ne plângem că nu avem bani și timp, ca să ne implicăm în ceea ce sufletul nostru își dorește.

După un timp de experiență de acest gen, începem să asociem orice muncă și orice om cu nimic sau cu un sentiment de inutilitate, și astfel ne simțim îndreptățiți să cerem orice gratuit … doar nu are nici o valoare pentru noi. De ce să dăm ceva de la noi când avem impresia că primim nimic ?

Câte cadouri inutile primiți ? Aceasta se întâmplă deoarece majoritatea dintre noi dăm valoare pe inutilități, ridicăm în slăvi non-valoarea și îi dăm energie, și asta se vede pe toate programele de TV.

A PRIMI ȘI A DA

Sistemul actual financiar ne permite să experimentăm plăcerea de a da și să învățăm că prin actul de a oferi, de a da, noi ne împlinim. Prin a da ceva celuilalt, noi ne schimbăm din starea de a primi în cea de a oferi și devenim ca sursa, care oferă totul în eternitate. Cel care oferă serviciul, oferă, iar cel care primește, primește. Dar în același timp, cel care primește experimentează a oferi și cel care dă experimentează a primi. Lecția acestui sistem va exista atât timp cât vom avea nevoie de ea.

EXEMPLE VII

Am să dau două exemple relevante, observate din experiența vieții mele, pe acest subiect al valorii și nevoilor.

Acum mulți ani, când lucram la o companie de IT. O colegă m-a întrebat cum de pot să-mi permit să iau hrană bio, cursuri foarte interesante despre nutriție sau inteligență emoțională care costau mult mai mult decât un salariu lunar, și să-mi dedic atât de mult timp să mă cunosc pe mine și să și ofer celorlalți din ideile mele. Ea avea aceleași resurse financiare, dar se simțea în lipsă, nu reușea să-și permită să facă ceea ce o interesa.

Am vorbit mai îndelungat și i-am cerut să-mi explice cum folosește banii săi. Apoi am observat cum multe din resursele ei se duceau pe a-și menține imaginea în fața grupului de prieteni, și în a avea un anumit statut normal în lume – iar toate acestea includeau multe produse cosmetice, tratamente de frumusețe, petreceri și onomastici, întâlniri frecvente cu diverse persoane, telefoane, abonamente la tot felul de canale TV, investiții fără rezultate, vicii care puteau fi alcool, dulciuri, țigări sau 20 de poșete colorate.

Am continuat discuția descoperind nevoile sale imediate, care sunt mascate de aceste comportamente, și anume : nevoia de frumusețe și armonie, nevoia de acceptare și iubire, nevoia de permisiune pentru a fi ea.

Atunci când nu te valorezi deloc, resursele tale se duc pe non-valoare, pentru a menține o imagine falsă a ceea ce ești și astfel valorezi ceea ce nu te ajută și nu te susține dar crezi că îți trebuie.

Un alt exemplu prezintă ceea ce un om care nu se apreciază pe sine poate să facă cu o cantitate de bani mult prea mare pentru el.

Un muncitor primește oportunitatea de a lucra temporar pe un salariu destul de mare, mult mai mare decât de obicei, și câștigă 3500 EUR într-o lună. Văzându-se cu atâția bani deodată, omul se simte fericit dar neînțelegând valoarea, nu știe ce să facă cu ei. Își ia un TV foarte mare, curbat, ultima generație, haine Versace și apoi începe să se laude cu ce și-a luat pe la prieteni.

Dar asta este puțin, pur și simplu această sumă de bani îl înnebunește, nu îi poate ține sau folosi adecvat și încearcă să scape de ei, cât mai rapid. Lui îi place foarte mult berea și să bea, așa că sună la taxi și cere să i se aducă o sticlă cu bere dintr-un alt oraș, aflat la 100 KM, pentru că acolo este berea mai bună :)). Apoi sună la taxi să-i aducă pizza, tot de la mai mult de 100 de KM, deoarece acolo este mai gustoasă. Și tot așa, consumă ce i-a mai rămas pe taxi, pe bere și pizza, scăpând de greutatea banilor foarte rapid. Nu aș fi crezut că așa ceva este posibil, dar viața mă surprinde mereu.

Când valoare nu se potrivește cu omul, aceasta este mult prea greu de acceptat.

SCHIMBAREA DE FOCUS

În loc să ne focalizăm energia pe a primi gratis, pe a primi gratuitate și anume a primi 0, nimic, este nevoie să schimbăm atenția spre a ne valoriza și a ne permite să primim tot ce este prețios și astfel a primi divinitatea în noi. În acest mod începem să vedem posibilitatea de a primi tot ceea ce există în noi, de a include și de a accepta și susține valoarea inestimabilă a ceea ce suntem.

Dacă vă aduceți aminte, am vorbit de o schimbare de focus în articolul Simbolul Lunii Februarie – Adaptare. Cât timp ne adaptăm la regulile societății de nimicnicie, pentru a ne simți acceptați, nu ne putem descoperi valoarea.

Acceptând să dăm valoare celorlalți și nouă, la un moment dat vom deschide ochii către faptul că nici o valoare materială nu poate să ne definească munca sau serviciul oferit, deoarece noi oferim mult mai mult de atât. Orice produs și serviciu creat are multe dimensiuni și frecvențe, nu este doar ceva fix și solid, material. Menținând valorificarea doar în dimensiunea materială, ne diminuăm pe noi și tot ceea ce facem, și ne limităm astfel expresia.

Sistemul actual financiar ne poate învăța treptat, să dăruim cu plăcere, înțelegând că oricât am oferi, sub formă materială, nu putem egala ceea ce primim în acest mod. În timp, și cu conștientizarea din ce în ce mai crescută a valorii și cu dăruirea iubirii și aprecierii clare, se poate realiza desprinderea de acest sistem de învățare.

Cu o privire onestă vom descoperi valoarea incomensurabilă a ceea ce suntem și apoi vom înțelege că nici o plată materială nu o poate acoperi. Treptat, ne vom da seama că sistemul actual de finanțe și banii nu mai este necesar deoarece nu va mai corespunde cu modul nostru de gândire și va putea fi lăsat în urmă.

Vă invit să vă regăsiți valoarea ca oameni, și aici nu mă refer la optimism excesiv sau laude, dorința de a fi primul sau de a avea faimă, ci valoarea voastră ca ființe, care este absolută și inestimabilă. Valoarea de sine nu este definită de câștiguri, de reușite, de premii și medalii sau de realizări de proiecte, ci pur și simplu este.

Potențialul tău este incomensurabil, ai curajul să te descoperi ! Percepția ta este cea care se schimbă și schimbă contextul în care te privești, ai determinarea de a o elibera de umbre !