SIMBOLUL LUNII DECEMBRIE – ASUMARE

Am ajuns la sfârșitul acestei călătorii prin cele 12 simboluri din Roata Alchimică a anului 2020. În această perioadă vă invit să regăsiți liniștea interioară.

Alegeți ceea ce sufletul vostru dorește ! Răspundeți la orice știre pe care o vedeți și care nu se potrivește cu realitatea pe care o doriți cu o alegere conștientă. Vocea voastră contează, alegerea voastră conștientă contează. Orice v-ați spus până acum despre voi, vă reamintesc că puteți alege și puterea voastră de creație este indiscutabilă. Orice ați fost învățați până acum despre puterea voastră și despre faptul că nu contați are nevoie să fie dat la o parte, ca o haină veche, ruptă și fără de folos.

Pentru a citi sau reciti celelalte articole vizitați : IANUARIE – ACCEPTARE FEBRUARIE – ADAPTARE MARTIE – ATENȚIE APRILIE – ALEGERE MAI – DINAMICA IUNIE – FLUX IULIE – FUZIUNE AUGUST – DETAȘARE SEPTEMBRIE – LINIȘTE OCTOMBRIE – TRANSMUTARE NOIEMBRIE – UNIUNE

MESAJ

Fulgere de foc pe cerul înnorat de stele, plin cu dubii și colocvii diferențiale, curbe directe între integrale concrete. Direcția se întretaie de vise și săbii ascuțite. Sinergia vremii se aplică la toată suflarea, elementele discutând și întreținând cântarea.

Urletele și sunetele se comprimă, dispărând în tihna miezului de lună.Coborând din zori, stele înfloresc. Indicații subtile se ivesc croșetând curcubeul în mii de cozi de nuiele. Dispariția se face simțită și totul devine transparent. Fără cap și fără minte, corpurile se îmbată-n somn și durere. Curge fierea mai vâscoasă decât smoala, întinzându-se cald și subit printre sare și stele. Dulce-i amarul cu tăgadă zboară, dulce-i amintirea ce survine la lăsat de seară.

Fulgi de frică zboară pretutindeni, împânzind tăcerea cu izbânda trudei. Mâine suntem din nou acasă, înțelegând lumina și cortina trasă. Astăzi mergem peste urme calde, urme bine înrădăcinate în salvare. Condiția umană este cumpăna vorbirii, condiția umană trece peste limita gândirii. Conștiința umană se învăluie-n lumină, cu cât dorința de salvare se distruge-n tihnă. Subit și mult cu dor venim, cu dor de țară și popor simțim, cu dor de înțelegere ne avântăm, cu dor de întețire ne colindăm.

Fiecare-n minte stă, mintea coace și culege. Mintea minte și domnește în regatul fără foc, fără de soare și fără de scop. Tot ce iese se destramă în vâltori de dorințe înrămate-n ramă.

În al doisprezecelea ceas, cine vede vede, cine aude aude, cine este lumină este, cine este vibrație este.

O iluzie se vede cel mai clar atunci când este la maxim de contrast și când privitorii devin enervați de cât de ciudată este, atât de revoltați încât se sustrag din mrejele ei. Revolta internă destramă vraja, destramă condițiile necesare continuării iluziei și apare șocul ce duce la revelație. Multe revelații apar pe fond de șoc și câteodată groază, când ființa nu mai poate susține iluzia fiind pusă în fața unor adevăruri pe care nu le mai poate încurca.

Trecutul se ține bine ancorat în mintea oamenilor, ca o religie ce sângerează din ce în ce mai tare cu cât încerci să o de-voalezi. Ridicând mâinile spre cer mulți își cer pedeapsa sau răsplata, așteptând salvarea sau instaurarea pe scaun. Idei din trecut doresc să se perpetueze în conștiința oamenilor, încercând o ultimă redută, o clară țintuire într-o gândire fixă și tributară, plină de datorii.

Concentrarea și stabilizarea de luna trecută este dusă spre părțile invizibile, deocamdată lăsată fără atenție, cât ne ocupăm cu umbre și fantome. Totul tremură ca și cum vedem vibrații diferite suprapunându-se. Totul tremură ca și cum perdeaua de fum devine din ce în ce mai precară. Cine vede perdeaua de fum și simte vibrațiile începe să retragă ițele nefolositoare, să lase să cadă voalul dintre ei și lume, memoria începând să revină, reamintirea ființei lor devenind clară ca apa unui lac de munte.

Atenția este pe ce este nevăzut, pe ce este trecut și ascuns, pe ce nu se vede și influențează, pe ce condiționează dar nu se lasă privit. “Nu te uita aici … mergi mai încolo”, spune o voce. “Ai altceva de făcut, mergi mai încolo, stai în iluzii e mai comod”, altă voce. Energii se amestecă în a tremura perdeaua, creând fiori de frică profunde și monștrii ce se reflectă din vibrațiile ei.

Asumarea trecutului îl eliberează și ne eliberează de ceea ce am fost, preluând cu noi toate învățămintele și iertând durerile. Asumarea vine să accepte ceea ce este și să vadă pentru prima dată cu ochii clari și plini de iubire. Asumarea de a fi dedicat și angajat cu puritatea ființei tale, aduce liniște în interior dar nu neapărat afară.

Condițiile vin și pleacă, se inundă și se desfac, se creează și se construiesc din nou, mereu vor fi pentru cine le va dori. Există un moment când multe din ce se întâmplă nu mai sunt utile pentru creșterea ta ca ființă, când ai de ales între a merge să repeți aceleași întâmplări cu alte fețe și culori, dar recunoști că utilitatea s-a terminat.

Când utilitatea condiționării s-a terminat ajungi într-un punct de asumare a ceea ce ești și a tot ce ai fost, a tuturor lecțiilor și a tuturor perspectivelor, astfel lumea întreagă devine interiorul tău. Asumarea ființei divine apare cu o dezlegare și o pierdere de sine, de atașamentele construcțiilor condiționate cu care te învățasei să exiști, cu forma și definiția care ai întrupat-o, cu frica ce te păzea.

Cât ești dispus să dai la o parte frica ce te păzește ?

NOTIȚELE MELE

Asumarea este mult mai mult decât o decizie sau ceva ce îți spui să faci într-una din zile, ci este o acțiune care vine cu dificultăți și presupune a deschide uși pe care le doreai închise. De îndată ce începi să faci acele acțiuni care sunt conținute în procesul de asumare totul devine ușor în interior dar dificil pentru persoana/persona care erai.

Persoana care erai, acea persona, acea iluzie se destramă și lucrurile care erau ușoare pentru tine, tot ce făceai pentru a te menține în stările anterioare, devine ceva ce din ce în ce mai greu poți accepta să faci. Începi să-ți dai seama de riscurile ce survin acelor revelații și de multe ori costurile aferente, ce pot fi neplăcute și inconfortabile.

Cu timpul începi să-ți dai seama de cât de multe lucruri nu făceai pentru tine și cât de multe cereai să fie făcute, poate câteodată cu aroganță în voce și purtare. Îți asumi să ai grijă de tine, și îți dai seama că grija pe care ai avut-o până acum nu era deloc grijă ci dependență.

Liniile de timp de care vorbeam de la începutul anului devin din ce în ce mai distincte, mai clare, cu cât perdeaua de fum devine mai transparentă.

Ne facem griji deoarece nu avem grijă de noi și nu am fost crescuți într-o societate cu responsabilitate, unde să înțelegem colaborarea interioară și exterioară, unde să înțelegem colaborarea între corp și minte, între suflet și spirit, între noi și natura ci am trăit în dezbinare. Dezbinare care se vede din ce în ce mai clar moment cu moment.

Modul nostru de a trăi era deja foarte artificial, trăind mereu din iluzia egotică decât din ce suntem, punând puterea, grija și responsabilitatea în afara noastră, undeva în aer, cerând ca cineva să se ocupe de toate acestea. Conștiința noastră era deja virusată și parțial artificială, ego-ul fiind un program ce lucrează împotriva noastră, un program regresiv de auto-distrugere.

Pentru cei ce ajung la punctul asumării vine un moment când lupta cu sine se termină și acel sine care întreținea lupta se desface, lăsând să cadă perdeaua de fum.

Cel ce își asumă adevărul are nevoie să lase minciuna să fie ce este, doar așa o poate recunoaște, doar așa o poate înțelege și lăsa în pace, înțelegând toate care sunt așa cum sunt.

Asumarea ființei divine aduce la pachet dezlegarea de la grijile lumii, de la întreținerea fețelor și măștilor, iluziei și somnului, de la întreținerea dependențelor, fantomelor și convingerilor, și lasă la o parte jocul fără de scop. Te scoți afară din jocul perdelelor de fum, asumând pierderile și vindecând rănile. Nevoia de a fi erou/salvator/sfânt cade, precum și nevoia de a fi cineva, sau de a ajuta. Nevoia de a avea puteri supranaturale cade când îți asumi tot ceea ce ești și totul devine natura ta proprie. Nimic nu mai este special ci ești doar tu, comunicând și deschizându-te în iubire și armonie. Rămâi doar tu, calm și dezbrăcat… un OM liniștit în furtună.

Cuvintele din mesaj, cele de la început sunt destul de adânci și întunecate, deoarece ajung în locuri dificile din conștiința noastră. Tocmai despre aceste locuri dificile vă voi vorbi mai departe, locuri ce ascund părțile fragmentate ale conștiinței bazate pe distrugere și cruzime.

INFLUENȚE FIZICE

Tortura psihologică și fizică la care am fost supuși de la începutul anului 2020 devine o influență majoră asupra corpului fizic ce reține și adună toate simțirile prin care am trecut, toate simțirile personale și de grup. Multe din aceste simțiri pot rămâne neprocesate, pot ajunge să influențeze puternic starea celulelor și astfel sănătatea.

Prin frică și tortură necontenită, constantă și subtilă, celulele noastre se pot obișnui să se contracte din ce în ce mai tare sau să se desfacă și să rămână fără protecția lor naturală, toate acestea din cauza multiplelor surse de stres și constrângere, limitare și lipsă de sens și bun simț.

În acest moment există un vârf al acestor stări acumulate de-a lungul anului, de aceea vă invit să găsiți momente de destindere, de relaxare, de alunecare în inimă. Aceste momente sunt necesare pentru recuperarea funcțiilor corpurilor noastre și pregătirea pentru transformări vibraționale din ce în ce mai puternice.

Dacă suntem în aceste stări de contractare corpul nostru se încarcă cu informație ce nu o poate procesa și care devine astfel o greutate, mai ales când începem să stăm în cercuri de gândire obsesiv-pesimistă și catastrofistă. În aceste momente dificile avem nevoie din ce în ce mai mult de vindecare, de muzică ce ne susține procesarea emoțiilor și de deconectare față de orice altă informație care nu ne ajută.

În această perioadă se recomandă postul de mâncare și cel mental, retragerea și conectarea cu natura, meditația, lăsarea în spate a tuturor informațiilor și vindecarea rănilor aduse la suprafață în tot acest an.

Lăsați la o parte controlul asupra corpului vostru și cultivați înțelegerea și blândețea. Luați tot acest timp pentru a accepta inteligența nativă și lejeritatea oferită de naturalețe.

INFLUENȚE MENTALE

În această perioadă începem să ne dăm seama din ce în ce mai tare cât de artificial era modul nostru de viață, cât de lipsit de înțelegere față de viață, cât de constrâns de ignoranță, cât de deconectat de asumarea divinității noastre. Prin fiecare acțiune luată ridicolul crește la cote exorbitante și în același timp se văd clar comportamente și moduri de gândire care nu ne mai servesc și care au nevoie să fie schimbate.

Dorința de control ajunge la sfârșitul ei atunci când devine principala idee care ne propulsează și ne aduce liniște. Prin dorința de control total asupra naturii și asupra părților noastre divine și inconștiente, asupra corpului fizic, dorim să găsim ordine, dar orice concept ajunge să se auto-distrugă atunci când dorește să devină absolut, deoarece ordinea naturală este justiția divină și echilibrul armonic al tuturor lucrurilor.

Frica față de un pericol iminent este ascunsă adânc în codul nostru genetic deoarece civilizațiile Terrei s-au autodistrus din nou și din nou, intrând într-un cerc karmic vicios care se perpetuează în gândirea și comportamentul societății. Frica față de distrugere totală vine din tot ce deja am experimentat ca civilizație și este ceva din care avem nevoie să învățăm, nu să ne ferim sau să ascundem sub preș. Aceste evenimente foarte puternice au creat civilizații din ce în ce mai traumatizate, care cu dificil mai pot înțelege cunoașterile antice care ne vorbesc despre unde suntem și de unde venim.

Toate aceste traume dure au creat fragmentări puternice în conștiința noastră, fragmentări ce au început să se angreneze în conflicte, dorind să fie cele care rezolvă problema… dar nemaiavând vreo cunoștință asupra problemei reale. Există o goană continuă pentru un antidot, antidotul care ne va salva viața dar mulți dintre noi nu ne dăm seama după ce fugim și de ce… care este pericolul de fapt ?

Pericolul este propria noastră gândire și încăpățânarea de a nu învăța din ce am experimentat, de a dori să trăim într-o fantezie frumoasă decât a vedea lucrurile așa cum sunt, și de a dori să ne dăm puterea și responsabilitatea unui grup restrâns, care să ne scoată din pericol. Când oferi unor oameni o grămadă de putere, nu vor ști ce să facă cu ea, și va deveni nocivă pentru ei și pentru toți ceilalți. În acest mod ne punem în fața dorinței de a fi păcăliți, constrânși și manipulați deoarece alegem să nu mergem în locurile pline de traume și să vedem ce am făcut și cum putem să vindecăm. Astfel, orice conștiință profitoare poate să vină cu o soluție salvatoare.

Mulți dintre noi au venit aici cu această urgență interioară, cu o clară intenție de a vindeca toate acestea dar prin educație și societate am învățat să ne ridiculizăm și să intrăm în uitare. Focul aprins al conștiinței nu poate fi domolit de aceea vă invit să aveți încredere în părțile voastre divine și să vă eliberați de toată această gândire. Simțim cât de important este ceea ce cunoaștem în adâncurile noastre, memoria vorbește, spiritul nostru vorbește și ne invită să ascultăm.

Lăcomia a ajuns la un apogeu, iar o parte din conștiință o folosește pentru a acapara și damna celelalte părți. Lăcomia este umbra Ascensiunii, în Cheile Genelor, și astfel vedem această energie ce are nevoie de transformare și aducere la centru, la interior. Lăcomia față de putere asupra celorlalți, resurse și control, are nevoie să se interiorizeze și să se dedice căutării esenței noastre. Astfel începem să aspirăm spre vindecare și colaborare.

Asumarea la nivel mental se desfășoară prin asumarea trecutului, asumarea deschiderii porților de memorie și amintirilor din codul nostru ancestral și evoluția prin învățarea și integrarea acestora.

INFLUENȚE EMOȚIONALE

Influențele la nivel emoțional sunt puternice și am discutat de ele la fiecare nivel menționat anterior. Colectivul uman este încă destul de imatur emoțional, partea aceasta fiind deseori ignorată și ridiculizată în societatea noastră actuală. Traumele menționate anterior, au creat o micșorare din frică extremă, o contractare a corpului nostru emoțional și al corpului spiritual și sufletesc, deoarece am încercat să ne ferim de ele și să ne retragem conștiința din acele întâmplări.

Astfel, de-a lungul timpului ne-am amputat cunoașterea ancestrală, încercând să devenim mai buni dar în același timp sugrumându-ne capacitățile. Am susținut invenția a nenumărate religii pentru a ne pedepsi, considerând că suntem vinovați de ceva inimaginabil, de ceva ce nu putem accepta și avem nevoie să ne răscumpărăm.

Cu această vinovăție am atras conștiințe care să ia rolul asupritorilor și dumnezeilor geloși și răzbunători, ai celor care ne pedepsesc, deoarece avem credința că am făcut ceva ce nici măcar nu ne putem imagina sau aminti.

Chiar dacă am contribuit la multe distrugeri anterioare, această vinovăție și pedeapsă la care ne supunem nu ne ajută deloc. Aceste pedepse au nevoie să ajungă la un sfârșit deoarece au devenit o contribuție la propria noastră distrugere.

Aceste amintiri sunt aduse la suprafață acum pentru ca noi să ne putem asuma contribuția, să ne putem asuma partea și să reușim să ne vindecăm reciproc prin iubire și înțelegere. Da, putem vedea că avem un fragment de conștiință extrem de violent dar mai continuăm în pedeapsă ? Cât ne mai traumatizăm prin găsirea de vinovați și țapi ispășitori, sacrificii umane ?

Oricâte sacrificii umane am face nu vom șterge ceea ce nu putem accepta, memoria noastră ancestrală. Oricâte modificări de ADN facem, nu vom putea să ne desprindem de ceea ce suntem. Dorim să ne eliberăm prin a ne distruge trecutul sau a scăpa de acele părți care nu ne plac și care ne-au adus să fim extrem de vulnerabili. Acesta nu este drumul și calea spre vindecare, dragi ființe magice.

Luați aceste momente pentru a observa aceste părți violente, pentru a deveni conștienți de ceea ce desconsiderați în voi și ați dori să tăiați din codul și amintirile voastre. Este momentul vindecării ADN-ului nostru care este o reflectare a conștiinței noastre. Este momentul să aducem iubire și să acceptăm din nou acele părți pe care în mod repetat am încercat să le ciopârțim din noi, atât de mult încât se vede și în codul ADN al corpului nostru (părțile negate se văd în acel cod genetic numit gunoi ADN). Oricâte elemente artificiale am include în corpul și ADN-ul nostru, în conștiința noastră, nu va vindeca sau răscumpăra trecutul.

Nimic nu va șterge vinovăția pe care o simțim, în afară de iubire și asumare conștientă a ceea ce suntem.

Vindecarea aceasta poate aduce șocuri extreme, deoarece deîndată ce accesezi un calup de memorie cu care nu te mai identifici, începi să-l critici și să-l desființezi, și intervine programul EGO, creat special pentru a te ține departe de memoria ta, creat pentru a te menține în siguranță față de grozăviile pe care le poți descoperi acolo, menținând astfel o viață de suprafață și iluzie.

Asumarea la nivel emoțional apare când suntem deschiși în a simți și cele mai dificile amintiri înscrise în noi și avem iubirea și blândețea de a le vindeca.

INFLUENȚE SPIRITUALE

Cea mai importantă acțiune în lunile și săptămânile care vin este centrarea în iubire și dorința de a vindeca traumele, lăsând la o parte și detașându-ne de acțiunile ce vin a ne constrânge să facem ceva ce nu ne mai caracterizează.

Liniștea interioară survine când fragmentele traumatizate din tine încep să simtă iubirea în care te centrezi și astfel încep să se simtă în siguranță. Indiferent de ce anume se proclamă din exterior, această centrare susține vindecarea ce se va extinde în conștiința colectivă.

Centrându-te în inimă înțelegi ce anume este în congruență cu tine și ce anume nu este și poți spune Nu sau Da în liniște cu tine însuți/însăți. De multe ori încercăm să ne convingem că ceva ce este în completă disonanță ne poate aduce un beneficiu, și încercăm să ne păcălim, să ne liniștim cu explicații, să ne spunem că nu avem vreo alegere, să ne spunem că dacă nu facem asta suntem în rezistență cu fluxul vieții. Facem toate acestea din frică, frică față de viitor și de presupusele traume fără să înțelegem actualele traume pe care le perpetuăm asupra noastră. Încercarea de a elimina abuzul prin transformarea lui în ceva necesar sau “benefic” duce la fragmentări interne în care partea ce recunoaște abuzul este suprimată.

De multe ori lucrurile inconfortabile ne aduc creștere, dar este nevoie să distingem între cele care într-adevăr fac asta și cele care sunt inutile și creează traume.

Se perpetuează complexul eroului care poate trece peste orice și poate înfrunta orice nenorocire, susținând ideea că toate acestea ne fac mai puternici. Deși într-o anumită perspectivă acestea sunt adevărate, doresc să vă aduc la cunoștință alta. Cât timp este nevoie să ne demonstrăm puterea ? Câte traume mai avem nevoie să ne cauzăm pentru a accepta că suntem destul de puternici ? Când este destul ?

La un moment dat, o experiență devine fără de valoare, adică a oferit tot ce putea oferi și avem nevoie să mergem mai departe. În acest caz nu avem de ce să încercăm a ne dovedi supremația în rezolvarea acelei probleme deoarece oricât am încerca nu vom mai scoate mai multe învățăminte de acolo. Încăpățânarea în a demonstra că putem face mai bine ne menține într-o stare de ignoranță față de ce putem face complet diferit, față de alte perspective. Putem spune “A fost ok, dar puteam mai bine”, și să încercăm la nesfârșit a face pe eroul, rezolvând aceeași problemă cu același mod de gândire, fără a învăța și a accepta să mergem mai departe.

În aceste cazuri eroul are nevoie de inamici din ce în ce mai grozavi pentru a se simți bine cu el însuși, pentru a domina scena. Acest comportament evită asumarea greșelilor și traumelor, asumarea consecințelor și duce la glorificarea sacrificiului. Când este destul ? Eroul are nevoie să coboare de pe metereze și să devină vulnerabil, acceptând să primească vindecarea și blândețea iubirii.

În dorința de a scuza și acoperi traumele, cădem în orbirea unui erou ce vede totul roz și se încurajează că “mai poate și asta” și perpetuează ideea “totul va fi bine”, ascunzând minciunile și îmbrăcându-le în iluzii acceptabile.

Inversările de înțelegere devin din ce în ce mai clare în acest timp, eforturi susținute fiind făcute să avem impresia că dacă spunem Nu, atunci suntem cumva lași sau nu avem încredere în puterea noastră de a învinge, sau suntem iresponsabili și ne împotrivim fluxului. Atenție la ideile care doresc să vă convingă să vă aplicați șocuri electrice cât mai mari și mai periculoase, deoarece “sigur mai puteți duce”, “așa fac și ceilalți”, “așa ești acceptat”, stimulând dorințele ego-ului, eroului, copilului traumatizat și martirului.

Când spunem cuvântul pierdut NU, din inimă și autenticitate, pur și simplu afirmăm calea noastră prin dedicație. În acel moment nu se simte rezistență, deoarece nu avem rezistență atunci când ne acceptăm pe noi înșine și vedem adevărul nostru. Ca să înțelegeți ideea gândiți-vă că aveți în față 20 de prăjituri, unele vă plac și altele nu. Când spuneți NU în acest caz, simțiți rezistență interioară ?

Părțile noastre divine ne aduc aminte că este destul și ne invită la vindecare, la detașare față de fricile și teroarea a ce se poate întâmpla dacă îmi urmez sufletul și las la o parte acest lanț karmic. Aceste frici de separare de grup, de societate, de izolare și moarte vin să ne aducă aminte că deja suntem fragmentați și să ne vorbească de dorința noastră de scăpare prin iluzie.

Atunci când o ușă se închide, alta se va deschide. De multe ori când ni se spune “Nu ai voie asta”, înseamnă “Mergi pe altă cale !”. Există oportunități magice pe care nu le considerăm și ele apar doar dacă avem curajul să spunem NU sau Destul.

Prin asumare a ceea ce suntem survine eliberarea.

CUVÂNT CHEIE – ASUMARE

:)) ASU – MARE = asul cel mare, asul care schimbă jocul, asul care se poate transforma și care poate aduce schimbări decisive.

AS este un cuvânt ce înseamnă divinitate sau dumnezeu, în vechile limbi, de aceea acest cuvânt ne aduce aminte despre angajamentul față de divinitate și recunoașterea a tot ceea ce este.

De-asemenea, conține și ideea de a ne aduna și a lăsa numărătoarea la o parte, deoarece nu adunarea ne întregește ci eliberarea de nevoia de a număra.

CUM SĂ LUCREZI CU ACESTE INSTRUMENTE ?

Acest tip de instrumente de explorare proprie te pot introduce în lumile tale inconștiente de unde apar comorile. Ele sunt ca fața văzută a unui iceberg, te conduc spre adâncuri. Concentrându-te pe ceea ce se vede ajungi să descoperi mult mai multe din ceea ce ești. 

Pur și simplu privește simbolul și lasă ochii să se miște pe el, să absoarbă forma și geometria. Apoi lasă gândurile să se liniștească și simte. Simte cum acele linii și geometrii devin vii în interiorul tău și te conduc spre explorarea lumilor tale interioare. 

Folosește întrebările pentru a aduce un plus de claritate, și mesajul pentru a declanșa procese interioare. Contemplă cuvântul cheie și vezi cum se poate folosi în viața ta de zi cu zi și cum te poate ajuta să găsești răspunsuri la anumite întrebări pe care le aveai. Scrie în jurnalul tău tot ceea ce simți și gândești, toate amintirile survenite, alături de răspunsurile la întrebări și exerciții.

Veți găsi multe întrebări în mesaj. Extrageți aceste întrebări și contemplați-le, faceți singuri această călătorie în interior și găsiți propriile voastre răspunsuri. Orice răspuns sau afirmație este un început de întrebare, nu o concluzie. Chiar și când folosesc “deci”, nu îl înțeleg ca pe un sfârșit, sau ceva fix și decisiv, ci un nou prag de înțelegere. Gândurile se schimbă, înțelesurile zboară, experiența se dezvăluie.

ANUNȚ Deoarece se apropie anul nou, am activat în magazin citirile anuale. Puteți vedea toate opțiunile accesând categoria Special An Nou. Deoarece iau destul de mult timp de concepție și ofer un număr limitat, vă invit să alegeți până la sfârșitul anului.