OSHO. Despre apariția omului nou

Mi-a plăcut foarte mult acest fragment dintr-o carte a lui OSHO pentru ca se potrivește cu ce simt eu de mult timp. Lectura plăcută !

Apare un Nou Om. Imaginea Noului Om nu este încă clară, dar orizontul devine roşu şi soarele curând va fi acolo. Ceaţa dimineții este acolo şi imaginea Noului Om este vagă, dar câteva lucruri despre Noul Om sunt încă clare precum cristalul.
Acum o altă schimbare mult mai semnificativă se va petrece, care va aduce sufletul, şi omul nu va fi doar o ființă psihologică, ci şi o ființă spirituală.

Trăiești într-unul dintre cele mai vii timpuri. Noul Om, în fragmente, deja a sosit, dar doar în fragmente. Și Noul Om sosea de secole, dar numai ici şi colo. Aşa se petrec lucrurile: când vine primăvara, începe cu o singură floare. Dar când o floare este acolo, atunci poți fi sigur că primăvara nu este departe – trebuie să vină. Prima floare care a vestit-o vine. Zoroastru, Krishna, Lao Tzu, Buddha, Iisus – acestea au fost primele flori. Acum, la o scară mai mare, se va naşte Noul Om.

Această nouă conștientizare este cel mai important lucru care se petrece astăzi, după mine. Mi-ar place să îţi spun câte ceva despre această nouă conștientizare – orientările ei şi caracteristicile ei – fiindcă tu trebuie să o ajuți să iasă din pântece, fiindcă tu trebuie să fi ea. Noul Om nu poate veni de nicăieri, trebuie să vină prin tine. Noul Om poate să se nască doar prin pântecele tale: tu trebuie să devii pântecele. Este o experimentare: a curăţa terenul astfel încât noile semințe să poată cădea în el. Dacă Noul Om reușește, vechiul va trebui să se ducă. Vechiul poate trăi doar dacă Noul Om este împiedicat să vină. Nu poate fi împiedicat acum, fiindcă nu este doar o chestiune de venire a Noului Om în existență. Este o chestiune de supraviețuire a întregului pământ – a conștientizării însăşi, a vieții însăşi.

Este o chestiune de viaţă şi de moarte. Vechiul Om a ajuns la deplină distructivitate. Vechiul Om a ajuns la capătul funiei. Acum nu mai este posibilă nici o viaţă cu vechiul concept de om, ci doar moarte. Vechiul Om se pregătește de sinucidere globală. Vechiul Om îngrămădește bombe atomice, bombe cu hidrogen, cu scopul de a comite o sinucidere colectivă. Aceasta este o dorință foarte inconștientă: mai degrabă decât să-i permită Noului Om să fie, Vechiului Om i-ar place să distrugă totul.
Trebuie să înțelegi, trebuie să protejezi noul, fiindcă noul poartă tot viitorul cu el. Și omul a ajuns la un stadiu unde este posibil un măreț salt cuantic.

Vechiul Om era altfel-lumesc, Vechiul Om era împotriva acestei lumi.

Vechiul Om privea întotdeauna cerurile. Vechiul Om era preocupat mai mult cu viaţa după moarte decât cu viaţa înainte de moarte. Preocuparea Noului Om va fi viaţa înainte de moarte. Preocuparea Noului Om va fi această viaţă, fiindcă dacă se are grijă de această viaţă, cealaltă va urma de la sine.Nu este nevoie să te îngrijorezi despre asta, nu ai nevoie să te gândești la asta.

Vechiul Om era prea preocupat cu Dumnezeu. Acea preocupare era din teamă. Noul Om nu va fi preocupat cu Dumnezeu, dar va trăi şi va iubi această lume şi din această dragoste va experimenta existența lui Dumnezeu. Vechiul Om era speculativ, Noul Om va fi existențial. Vechiul Om poate fi definit în afirmația upanishadică „neti neti”, nu aceasta, nu aceasta. Vechiul Om era negativ – negativ-viaţă, negând viaţa. Noul Om va fi afirmând viaţa: „iti iti”, aceasta, aceasta. Preocuparea Vechiului Om era aceea, preocuparea Noului Om va fi aceasta, fiindcă din aceasta se naşte aceea şi dacă devii prea preocupat cu aceea, le ratezi pe amândouă.

Mâine este în pântecele lui astăzi: ai grijă de astăzi şi vei avea grijă de mâine. Nu este nevoie să fi în vreun fel îngrijorat despre mâine. Și dacă devii prea îngrijorat de mâine, vei rata pe astăzi! Și mâine va veni ca astăzi – întotdeauna vine ca astăzi. Și dacă ai învățat acest obicei sinucigaș de a-l rata pe astăzi, îl vei rata şi pe mâine. Vei continua să ratezi.

Vechiul Om rata permanent, era mizerabil, trist. Și fiindcă era trist, era împotriva lumii, el condamna lumea, el condamna samsara. El spunea: „Din cauza lumii sunt în mizerie”. Nu este aşa. Lumea este imens de frumoasă – este toată frumusețe, fericire şi binecuvântare. Nu este nimic greșit cu lumea. Ceva era greșit cu mintea veche. Vechea minte era fie orientată către trecut fie orientată către viitor – care de fapt nu sunt orientări într-adevăr diferite. Vechea minte era preocupată cu ceea ce nu este.

Noul Om va fi complet armonizat cu ceea ce este, fiindcă aceasta este Dumnezeu, aceasta este realitatea; iti iti, asta este. Acest moment trebuie trăit în totalitatea lui. Acest moment trebuie trăit în spontaneitatea lui, fără nici o idee apriori. Vechiul Om căra răspunsuri de-a gata. El era împănat cu filozofie, religie şi tot felul de nonsensuri.

Noul Om va trăi viaţa fără nici o concluzie apriori despre ea. Fără nici o concluzie, cineva trebuie să facă faţă existenței şi apoi știe ce este aceasta. Dacă ai tras deja concluzia, concluzia ta va deveni o legătură pentru ochi, nu îţi va permite să vezi adevărul. Investiția ta va fi în concluzie. Vei distorsiona realitatea pentru ca aceasta să se potrivească concluziei.

Asta este ceea ce a fost făcut până acum.

Noul Om nu va fi hindus, nu va fi mahomedan, nu va fi creștin, nu va fi comunist. Noul Om nu va cunoaște toate aceste „-isme”. Noul Om va fi doar o deschidere, o fereastră către realitate. El va permite realitatea aşa cum este. El nu va proiecta mintea lui asupra acesteia, el nu va utiliza realitatea ca un ecran. Ochii săi vor fi disponibili, ei nu vor fi plini de idei.

Noul Om nu va trăi din convingere, el doar va trăi. Și aminteşte-ţi, cei care pot trăi doar, fără convingere, doar ei pot ajunge să cunoască ce este adevărul. Credinciosul sau necredinciosul nu ajung niciodată să cunoască ce este adevărul – convingerile lor apasă prea greu pe mințile lor, ei sunt înconjurați prea mult de sistemele de credință. Noul Om nu va cunoaște nici un sistem de credință. El va veghea, va observa, va vedea, va trăi şi va permite tot felul de experiențe. El va fi disponibil, el va fi multidimensional. El nu va căra scripturi în cap, el va căra doar alertă, conștientizare. El va fi meditativ.

Vechiul Om trăia din teamă – chiar şi Dumnezeul lui nu era nimic altceva decât o creație din teamă. Templele lui, moscheile, gurudwaras-urile, bisericile – toate erau din teamă. El tremura, era înfricoșat. Noul Om va trăi din dragoste, nu din teamă, fiindcă teama serveşte moartea, dragostea serveşte viaţa. Și dacă tu trăiești din teamă, nu vei cunoaște niciodată ce este viaţa, vei cunoaște doar moartea, din nou şi din nou. Și aminteşte-ţi, persoana care trăiește din frică creează tot felul de situații în care ea trebuie să simtă tot mai multă frică. Frica ta creează situații, întocmai precum dragostea creează situații, dacă iubești vei găsi aşa de multe situații să fii iubitor, dacă ești speriat vei găsi aşa de multe situații să fi speriat. Dragoste va fi aroma noii conștientizări.

Fiindcă teama a fost aroma vechii conștientizări, a creat războaie. În trei mii de ani omul a luptat în cinci mii de războaie – ca şi când nu am fi făcut nimic altceva – luptând continuu într-o parte sau în alta. Aceasta este o foarte nebunească stare de lucruri, trecutul umanității este nebun. Noul Om va deveni discontinuu cu trecutul lui nebun. El va crede în dragoste, nu în război. El va crede în viaţă, nu în moarte. El va fi creativ, nu distructiv. Știința lui, arta lui – totul va servi creativității. El nu va crea bombe. El nu va fi politic, fiindcă politica provine din ură. Politica este înrădăcinată în teamă, ură, distrugere.

Noul Om nu va fi politic, Noul Om nu va fi național  Noul Om va fi global. El nu va avea nici o ambiție politică, fiindcă este stupid să ai ambiții politice. Noul Om va fi foarte inteligent. Primele semne de inteligență se ridică la orizont. Cei care au ochi, le pot vedea: copiii se răzvrătesc.

Este un măreț moment de bucurie când tinerii de peste tot în lume se răzvrătesc împotriva tuturor felurilor de ortodoxii – că ortodoxia este cea a bisericii sau a statului, nu contează. Ei nu sunt gata să se supună – nu că ei s-au hotărât să nu se supună, ei nu au hotărât nici să se supună. Ei vor medita şi dacă simt că este bine să se supună, se vor supune, şi dacă simt că nu este bine să se supună, nu se vor supune. Nu au nici o ideologie fixă. „Țara mea are sau nu dreptate” – astfel de afirmații stupide nu pot ei să le facă. Uneori este corect, alteori este greșit. Când este corect, Noul Om va sprijini, când este greșit, nu va conta dacă este țara proprie a cuiva sau nu. Ar putea fi propria familie – propriul tată, propria mamă a cuiva – dar dacă greșește, greșește.

Noul Om nu va trăi din prejudecăţi, ci din responsabilitate spontană. Vechiul Om era un sclav, Noul Om va fi liber. Noul Om va avea libertatea chiar în miezul ființei lui.

Vechiul Om era foarte serios, era dependent de muncă. Noul Om va fi jucăuș El va crede în faptul de a se bucura de viaţă. El va renunța la cuvinte ca datorie, sacrificiu. El nu se va sacrifica pentru nimic. El nu va fi o victimă pe nici un altar – cel al statului sau al religiei, al preotului sau al politicianului. El nu va permite nimănui să îi exploateze viaţa cum că: „Du-te şi mori pentru că țara ta este în război”. Angajamentul lui este faţă de viaţă, angajamentul lui nu este faţă de nimic altceva. El vrea să trăiască în bucurie, el vrea să se bucure de toate darurile lui Dumnezeu, el vrea să sărbătorească. Aleluia va fi mantra lui.

Omul încă nu s-a bucurat. Omul a trăit sub o mare povară de seriozitate. Muncește pentru țară, muncește pentru familie, muncește pentru nevastă, muncește pentru copii, muncește pentru tatăl şi mama ta – continuă să muncești și să muncești, şi apoi într-o zi mori şi dispari în mormânt. Și apoi alții vor munci şi totul continuă şi continuă. Nimeni nu pare să aibă timp pentru a se bucura de viaţă.

Și nu spun că Noul Om nu va munci. El va munci, dar asta nu va fi dependența lui, el nu va fi dependent de muncă. Aceasta nu va fi un drog. El va munci fiindcă are nevoie de câteva lucruri, dar el nu va munci permanent pentru tot mai mult. El nu va fi acumulativ. El nu va crede în a avea un cont gras în bancă şi el nu va crede în a fi într-un post înalt. Mai degrabă îi va plăcea să cânte un cântec, să cânte din flaut, la chitară, să danseze. Nu îi va plăcea să devină faimos. Îi va plăcea să trăiască, să trăiască autentic.

Și asta se întâmplă deja. Primele raze sunt deja disponibile. Este încă ascuns în ceaţa dimineții, dar dacă tu cauți vei găsi: copii noi, generații noi, sunt un fel total diferit de generație. De aici prăpastia între generații, este foarte real. Nu a fost niciodată aşa – niciodată mai înainte nu a fost vreo prăpastie între generații. Aceasta este prima oară în întreaga istorie umană când este o prăpastie. Copii vorbesc un limbaj diferit de părinții lor. Părinții nu pot înțelege fiindcă părinții vor ca ei să îi urmeze. Și copii spun: „Dar care este rostul succesului dacă nu poți cânta un cântec şi nu poți dansa şi nu te poți bucura şi nu poți iubi, care este rostul de a avea succes? De ce? Ce o să se întâmple prin succes? Chiar dacă întreaga lume îmi cunoaște numele ce o să îmi ofere asta?”

Chiar ca îmi plac cuvintele acestea, similare erau și cuvintele mele de copil “Dar de ce să fiu prima pe țara la olimpiadă ??? De ce ?”.

Vechea generație credea în bani. Și vei fi surprins că credința în bani este aşa de profundă că până și cei care renunță la bani, și ei cred în bani; altfel nu ar fi nici o nevoie să renunțe la asta. Și cei ce laudă renunțarea, ei de asemenea cred în bani: cu cât renunți la mai mulţi bani cu atât mai măreț ești. Aşa că măsurătoarea este prin bani, banii rămân criteriul. În lume, dacă ai mai mulţi bani ești măreț. Și chiar în lumea călugărilor: „La cât de mult ai renunțat?” Dacă ai renunțat la mai mulţi bani, atunci tu ești mai important. Banii rămân importanți chiar și acolo.

Noua generație nu va fi maniacă după bani. Și aminteşte-ți, nu spun că vor fi împotriva banilor – vor utiliza bani. În trecut banii l-au utilizat pe om, în trecut omul a trăit într-un mod aşa se inconștient, că el gândea că posedă lucruri, dar lucrurile îl posedau pe el. Noul Om va fi capabil să utilizeze: Noul Om va utiliza bani, va utiliza tehnologie, dar Noul Om va rămâne stăpânul. El nu va deveni o victimă, un instrument. Acesta, după mine, este cel mai măreț lucru care se va întâmpla.

Noua conștientizare va fi împotriva tuturor ortodox-iilor – oricărui fel de ortodoxie, catolică sau comunistă, hindusă sau jainistă. Orice fel de ortodoxie este un fel de paralizie a minții – paralizează, te oprește să trăiești. Devine o rigiditate în jurul tău. Tu devii un fanatic, devii încăpățânat, devii ca o piatră. Tu nu te comporți ca o ființă umană lichidă, începi să te comporți ca un catâr.  Cineva începe să se comporte în felul catârului – încăpățânat, pus morţiş, nici o posibilitate de schimbare, nici o flexibilitate, nici o fluiditate. Dar în trecut acest lucru a fost foarte mult lăudat: oamenii o numeau consecvență, siguranță. Nu este. Nu este nici consecvență, nici siguranță. Este doar mortalitate.

O persoană vie trebuie să rămână curgând. Ea trebuie să răspundă la situații provocatoare – și situațiile se schimbă continuu. Cum poți să rămâi fixat în atitudinile tale când viaţa nu este fixă? Când viaţa este un râu, cum poți să rămâi încăpățânat? Și dacă rămâi încăpățânat, pierzi contactul cu viaţa, ești deja în mormântul tău.

Noua conștientizare va fi non-ortodoxă, non-fanatică. Va fi fluidă. Nu va reacționa  va răspunde. Și diferența între aceste două cuvinte este mare.

Reacția este întotdeauna rigidă: ai o idee fixă, reacționezi pe baza ei; înainte să se ridice întrebarea, răspunsul este gata. Răspunsul este total diferit: tu asculți întrebarea, absorbi întrebarea, vezi situația, simți situația, trăiești situația și din însăşi acea trăire apare răspunsul. Un om responsabil nu poate fi încăpățânat, nu poate fi sigur, nu poate fi rigid. El va trebui să trăiască clipă de clipă. El nu poate decide dinainte.

El va trebui să decidă în fiecare zi, în fiecare clipă. Și din cauză că el trebuie să se mişte continuu odată cu viaţa, cu provocările ei schimbătoare, el nu poate fi consecvent în vechiul sens. Consecvența lui va fi doar una: că el va fi întotdeauna armonizat cu viaţa. Aceasta va fi consecvența lui, nu aceea că el are o anumită idee şi rămâne consecvent cu acea idee, și continuă să își sacrifice viaţa pentru ea.

A fost un caz împotriva lui Nastratin Hogea la tribunal şi magistratul l-a întrebat:

„Hogea, cât de bătrân ești?”
El a spus: „ Patruzeci de ani”.
Magistratul a spus: „Dar asta este ciudat. Mă surprinzi, fiindcă acum cinci ani erai la tribunal şi atunci tot patruzeci ai spus.”
Hogea a spus: „ Da, sunt un om consecvent. Odată ce am spus ceva, poți să mă crezi. Nu spun niciodată altceva.”

Acesta este un tip de consecvență. Noul Om va găsi asta ridicol. Dar Vechiul Om a fost consecvent astfel: în caracterul lui, în afirmațiile lui, în ipocrizia lui. Vechiul Om obișnuia să decidă o dată pentru totdeauna.

Psihologii spun că aproape cincizeci la sută din viaţa ta este decisă la şapte ani – cincizeci la sută – şi apoi tu rămâi consecvent cu ea. Și viaţa continuă să se schimbe – nu-i de mirare că tu ești lăsat în urmă, că începi să te târăști, că îţi pierzi bucuria, că pierzi acea calitate a dansului. Cum poți dansa? – ești aşa de în urma vieții, tu ești lemn mort, nu crești. Un copac viu creste, se schimbă; pe măsură ce se schimbă anotimpurile, se schimbă și copacul. O persoană vie creste şi creste continuu. Ea nu cunoaște nici un sfârșit al creșterii sale.

Va fi o lungă perioadă în care vechiul va rezista noului, va lupta cu noul, va încerca să distrugă noul. Dar vechiul nu poate reuși. Timpul, spiritul timpului nu va fi în favoarea lui – vechiul trebuie să moară. În tocmai precum vechiul corp moare şi face loc pentru copii noi, aşa vechile societăți, vechile ortodoxii trebuie să moară. Ele deja au trăit peste timpul lor, ele au trăit prea mult.

Noua conștientizare nu va fi moralistă, nu va fi puritană – nu că nu va avea nici o moralitate. Dar va avea un fel diferit de moralitate – o moralitate care răsare din proprie simțire a vieții de către cineva, din propria sensibilitate, din propriile experiențe – nu o moralitate învățată de la alții, împrumutată. Noul Om nu va fi un om de caracter în vechiul sens, fiindcă orice caracter obligă. Creează o armură în jurul tău. Noul Om va fi fără caracter în sensul că el nu va avea o celulă de închisoare în jurul lui. Nu că el nu va avea caracter, dar el va da o nouă definiție caracterului. El nu va fi un ipocrit.

Vechiul puritanism, vechile atitudini moralizatoare au creat ipocrizie în lume. Ele au făcut omul schizofrenic: la suprafață un lucru, în adânc altceva, aproape opusul.

Psihologii spun că media vârstei mentale a omului este de treisprezece ani. Aceasta este situația, aşa a trăit Vechiul Om până acum. O vârstă mentală medie de treisprezece ani înseamnă că la vârsta de treisprezece ani oamenii s-au oprit din creștere. Da, ei continuă să îmbătrânească, dar ei nu se maturizează. A îmbătrâni este un lucru, a se maturiza este total diferit. A îmbătrâni este un fenomen fiziologic, a crește mare înseamnă maturitate, înțelepciune. Și doar cei care continuă să curgă cu viaţa se maturizează.

Noul Om nu va fi supus ideilor stupide care au fost date din trecut – şi ele s-ar putea să nu fi fost stupide când s-au născut, s-ar putea ca ele să fi fost relevante în acele circumstanțe. Dar pe măsură ce circumstanțele se schimbă, lucrurile devin stupide. Dacă le cari, dacă continui persistând în vechile tale rutine fixe, începi să te comporți într-un mod absurd.

Acuma, uite: unele religii sunt vechi de cinci mii de ani – asta înseamnă că acum cinci mii de ani s-au născut ritualurile lor şi de atunci ele au rămas fixe. Cât de periculos este, cât de paralizant! Cum poate omul să fie viu dacă aceste ritualuri vechi de cinci mii de ani îi înconjoară sufletul?

Noul Om va fi creativ. În fiecare moment el îşi va găsi religia lui, în fiecare moment îşi va găsi filozofie lui şi totul va rămâne crescând. El nu va fi supus trecutului, el nu poate fi. A fi supus trecutului înseamnă a fi supus morții, fiindcă trecutul este mort. El va fi supus prezentului, şi prin a fi supus prezentului el va fi rebel împotriva trecutului.

A fi rebel o să fie una dintre caracteristicile lui cele mai proeminente. Și din cauză că el va fi rebel, el nu se va potrivi într-o societate moartă, el nu se va potrivi într-o biserică moartă, el nu se va potrivi într-o armată moartă. El nu se va potrivi nicăieri unde supunerea este o cerință de bază. Noul Om obligatoriu va crea o nouă societate în jurul lui.

Mai întâi conștientizarea devine nouă, apoi societatea devine nouă.

Vechiul Om trăia o viaţă dublă.

Noul Om va trăi într-un fel unitar. El va trăi o singură viaţă. Orice este înlăuntrul lui va fi de asemenea şi pe dinafară. El va fi autentic. Aminteşte-ţi acest cuvânt, autenticitate – aceasta va fi religia Noului Om. Asta va fi adevărul Noului Om, templul său, Dumnezeul său: autenticitatea. Și cu autenticitatea dispare nevroza.

Vechiul Om era nevrotic fiindcă era constant în conflict: el vroia să facă un lucru şi făcea întotdeauna altceva, fiindcă altceva îi era impus. El a fost învățat să facă ceva împotriva lui însuși, el a fost represiv. Propria lui autenticitate a fost reprimată, şi peste toate acestea, a fost impus un fals caracter.

Prea mult timp am lăudat acești oameni falși. Acum a venit timpul când falsitatea lor ar trebui expusă. Am lăudat acești mahatmas și sfinți prea mult timp. O persoană sănătoasă este o persoană întreagă. Interiorul și exteriorul ei sunt acelaşi. Dacă ea iubește, iubește cu pasiune, dacă este furioasă, este furioasă cu pasiune. Furia ei are adevăr în ea la fel de mult pe cât dragostea ei are adevăr în ea.

Vechiul Om fierbe pe dinăuntru și zâmbește pe dinafară, el trăiește fără pasiune, fără energie. El trăiește fără vreo flacără. Întreaga lui viaţă este un exercițiu de falsitate și este natural că suferă. Viata lui este o lungă poveste inutilă „o poveste spusă de un idiot, plină de sunet şi furie, ne-semnificând nimic”.

Noul Om nu va fi o poveste spusă de un idiot, ci va fi o poezie cântată din deplinătate, va fi un dans de o imensă bucurie pentru darul lui Dumnezeu, al vieții şi al ființei – pentru florile şi copacii şi păsările şi soarele şi nisipul şi marea. Noul Om nu va căuta undeva departe după Dumnezeu. Acum va fi doar timpul lui, aici va fi doar spațiul lui.

Noul Om va fi pământesc, şi prin „pământesc” nu vreau să spun materialist. Noul Om va fi un realist, el va iubi acest pământ.

Fiindcă nu am iubit acest pământ, iar aşa-numitele noastre religii ne-au învățat să urâm acest pământ, noi l-am distrus. Este o frumoasă planetă, una dintre cele mai frumoase, fiindcă este una dintre cele mai vii. Această planetă trebuie să fie iubită, ea trebuie să fie motiv de bucurie – este un dar. Acest corp are atât de multe mistere în el, că până şi un Buddha este posibil doar din cauza acestui corp. Acest corp devine templul măreției posibilități: buddhaitatea, nirvana. Acest corp trebuie iubit, acest pământ trebuie iubit.

Noul Om îşi va găsi religia în natură – nu în statui de piatră moartă – ci în copaci vii dansând în vânt. El îşi va găsi religia lui surfând pe mare, urcând munții neatinși de picior de om. El va găsi rugăciunea lui cu zăpada, cu luna, cu stelele. El va fi în dialog cu existența, aşa cum este ea. El nu va trăi cu idei abstracte, ci va trăi cu realități. Angajamentul lui va fi cu natura şi prin acest angajament el va ajunge să cunoască supra-natura. Dumnezeu este ascuns aici pe acest pământ, în chiar acest corp: acest corp însuși buddha, acest pământ însuși paradisul.

Noul Om va citi scriptura naturii. Aceasta va fi Veda lui, Coranul lui, Biblia lui. Aici el va găsi predicile în pietre. El va încerca să descifreze misterele vieții, dar nu va încerca să demistifice viaţa. El va încerca să iubească toate acele mistere, să intre în acele mistere. El va fi poet, dar nu va fi filozof. El va fi artist, el nu va fi teolog. Știința lui va avea de asemenea un ton diferit. Știința lui va fi cea a Tao – nu un efort de a domina natura, fiindcă acest efort este doar prostesc. Cum poți domina natura când ești parte a naturii ?

Știința lui va fi de a înțelege natura, nu de dominare a naturii. El nu va viola natura, ci o va iubi şi va convinge natura să îşi reveleze secretele.Noul Om nu va fi ambițios, nu va fi politic. Politica nu are nici un viitor. Politica a existat din cauza nevrozei umanității. Odată ce nevroza dispare, dispare și politica.

Ambiția înseamnă doar că ție îţi lipseşte ceva şi te consolezi că în viitor îl vei căpăta. Ambiția este consolare: astăzi este mizerie, mâine va fi bucurie. Privind la mâine devii capabil să tolerezi pe astăzi şi mizeria lui. Astăzi este întotdeauna iad, mâine este rai: continui să privești către rai, continui să speri. Dar acea speranță nu se va împlini niciodată, fiindcă mâine nu vine niciodată.

Ambiția înseamnă că tu ești incapabil de a te transforma astăzi într-o beatitudine, ești neputincios. Doar oamenii neputincioși sunt ambițioși: ei caută bani, caută putere. Doar oamenii neputincioși caută putere şi bani. Persoana potențiala trăiește. Dacă banii îi ies în cale, ea trăiește și banii, dar nu îi caută, nu merge după ei. Ea nu este speriată nici de ei.

A fi mai mult este o dimensiune total diferită. A fi mai mult înseamnă a ajunge în contact cu realitatea ta, a ajunge în armonie cu ființa ta și de a te ajuta să te armonizezi cu universul. Pentru a fi în armonie cu universul, tu devii mai mult. Cu cât ești mai rezonant cu existența, cu atât mai mult ești. Dacă armonia este totală, tu ești un zeu. De aceea noi îl numim pe Buddha un zeu, pe Mahavira un zeu: deplină armonie totală cu existența, absolut nici un conflict. Ei s-au dizolvat în întreg, ei au devenit întregul, întocmai precum o picătură de rouă dispare în ocean şi devine oceanul. Ei au murit în ego-urile lor, acum ei trăiesc în existența însăşi.

Noul Om nu va avea nici o utilizare pentru contrafacere, mascare sau simulacru. El va fi adevărat, fiindcă doar prin adevăr există eliberare. Toate minciunile creează cătușe. Spune o singură minciună şi va trebui să spui alte o mie şi una pentru a o apăra, va trebui să spui minciuni până ţi se face rău. Deci nu este un sfârșit pentru asta: o singură minciună mai devreme sau mai târziu se va răspândi peste toată ființa ta – este precum cancerul.

Noua conștientizare nu va accepta vorbăria fără sens.Noua conștientizare va urî acest fel de lucru cu pasiune. Această ură pentru falsitate este cea mai profundă marcă a Noului Om.

Noul Om va fi opus sistemelor structurate, inflexibile şi infailibile, fiindcă viaţa este o frumoasă curgere. Nu este structurată, este libertate. Nu este o închisoare, este un templu. Statele noastre sunt inumane, armatele noastre sunt inumane, bisericile noastre sunt inumane. Ele îl dezumanizează pe om, ele reduc omul la un lucru, fiindcă ele nu respectă libertatea omului. Noul Om va respecta libertatea lui şi va respecta şi libertatea altora.

Vechiul Om interferează constant, băgându-şi nasul în treburile tuturor, încercând să manipuleze, să critice, să condamne, să recompenseze, să pedepsească.  Aici se întâmplă în fiecare zi: felul vechi de oameni vin şi sunt în agonie fiindcă un bărbat ține mâna unei femei. De ce? Doar el nu îți ține mâna ta. Și dacă cele două persoane s-au decis să se țină de mână, ele au libertate absolută de a face asta. Și dacă ei se bucură, cine ești tu să te bagi? Dacă bărbatul ține mâna vreunei femei împotriva voinței ei, atunci poate că este nevoie de ajutorul tău, dar dacă ambii sunt voitori, atunci nu ar trebui să te privească deloc.

Dar asta este vechea conștientizare. Ea încerca întotdeauna să găsească moduri şi mijloace de a manipula pe ceilalți, de a fi dominantă asupra celorlalți. Noua conștientizare va lăsa pe oricine cu viaţa lui. Dacă cineva nu dăunează celorlalți, el nu ar trebui blocat. Dacă cineva nu este un pericol pentru ceilalți, el nu ar trebui blocat. Până când cineva nu interferează cu libertatea altcuiva, nu ar trebui să se interfereze cu libertatea lui.

Vechea lume a rămas fără individualitate – ea ura individualitatea! Îi plăceau doar oile, mulțimile – oameni purtându-se în acelaşi fel şi fiecare urmând aceeaşi rutină şi aceeaşi structură. Noul Om va permite tot felul de posibilități. Noul Om va iubi structurile lichide. El va fi uman, el va respecta ființele umane. Respectul lui va fi aproape religios.

Noul Om va trebui să găsească noi forme de comunitate, de apropiere, de intimitate, de scop împărtășit, fiindcă vechea societate nu va dispărea imediat – va mai persista. Va da tot felul de lupte cu noua societate – aşa cum se întâmplă întotdeauna. Are atât de multe interese vădite, nu poate să se ducă uşor. Se va duce doar când devine imposibil ca ea să mai rămână în existență.

Înainte ca ea să se ducă, Noul Om va trebui să creeze noi feluri de comunități, noi feluri de familii, noi comunități de apropiere, intimitate, scop împărtășit. De aceea încerc să creez o mică comunitate unde tu poți fi în mod total tu însuți – departe de lumea structurată și putredă – şi îți poate fi acordată libertate absolută. Va fi un experiment, fiindcă de-a lungul acestor linii se va mişca viitorul. Va fi un mic experiment, dar de o imensă semnificație.

Noua conștientizare nu va avea nimic de-a face cu instituții precum căsătoria. Noul Om va avea o neîncredere naturală faţă de căsătorie ca instituție. O relație bărbat-femeie are profundă valoare pentru el doar când este o relație reciproc amplificatoare, crescândă, curgătoare. El va avea puțin respect pentru căsătorie ca o ceremonie sau pentru jurăminte de permanență… care se dovedesc a fi foarte nepermanente. El iubește clipa şi o trăiește în totalitatea ei. Căsătoria nu are nici un viitor. Dragostea are un viitor.

În trecut dragostea nu era o realitate, căsătoria era o realitate. În viitor dragostea va fi o realitate şi căsătoria va deveni tot mai ireală. În trecut oamenii se căsătoreau unul cu celălalt, de aici cu timpul ei au început să se placă şi să se iubească. În viitor oamenii se vor iubi şi se vor plăcea unul pe celălalt, doar atunci ei vor trăi împreună. În trecut a trăi împreună venea mai întâi şi natural că atunci când trăiești împreună apare o plăcere, o dependență. Era un fenomen necesar; soțul avea nevoie de soție, soția avea nevoie de soț şi apoi copiii aveau nevoie de părinți ca să fie împreună. Era mai mult sau mai puțin un fenomen economic, dar nu era din dragoste.

Noua conștientizare nu poate avea nici un respect pentru căsătorie. Va trebui să creeze un nou fel de intimitate – prietenie – şi va trebui să învețe să trăiască cu fenomenul nepermanent al dragostei şi al fiecărui lucru.

Vechiul Om nu era aventuros, întreaga sa preocupare era siguranța. Noul Om va avea spirit de aventură. Preocuparea lui nu va fi siguranța, preocuparea lui va fi extazul. El nu va crede, fiindcă convingerea este o căutare a securităţii – el va explora. El s-ar putea să nu aibă răspunsuri clare la fiecare întrebare, dar el va accepta orice provocare la investigație, la explorare. El va merge pe cât de departe îl va duce viaţa. El va încerca să ajungă la stele. Dar el va rămâne deschis. El nu va începe cu o credință, cu o concluzie, el va începe doar cu o căutare, cu o întrebare.

A începe cu o credință înseamnă a nu începe deloc. A începe cu o credință este doar a juca un joc cu tine însuti. Tu ai crezut deja – cum poți explora?  El va fi capabil şi destul de curajos pentru a spune: „Nu știu, dar sunt interesat să cunosc. Și sunt gata să merg în orice dimensiune, în orice aventură.”

Noul Om va fi gata să riște. Vechiul Om era foarte afacerist, niciodată gata să riște: riscul era anatema, securitatea era țelul lui. Dar cu securitatea începi să mori. Doar în aventură, în continuă aventură viaţa crește către tot mai înalte plenitudini, ajunge către piscurile himalayene.

Noua persoană va fi o persoană spontană – impredictibilă, voitoare de a risca noutatea, adesea vrând să riște spunând sau făcând lucrul sălbatic, îndepărtat. El va crede că orice este posibil şi că poate fi încercat orice. El nu se va agăța de cunoscut, el va încerca întotdeauna să rămână disponibil necunoscutului, chiar şi incognoscibilului. Și el nu se va sacrifica pentru nici un viitor, fiindcă el nu va fi un idealist. El nu se va sacrifica pentru nici o idee, idealuri, ideologii abstracte. El se încrede în propria lui experiență şi o profundă neîncredere în orice autoritate externă.

Noul Om se va încrede doar în propria lui experiență  Până nu cunoaște  el nu se va încrede. Nici o autoritate externă nu-l poate ajuta pe Noul Om. Nimeni nu poate spune: „Ţi-am spus eu, deci trebuie să crezi fiindcă noi am crezut întotdeauna, deci tu trebuie să crezi fiindcă strămoșii noștri au crezut, deci tu trebuie să crezi fiindcă este scris în Vede şi în Biblie, tu trebuie să crezi.” Noul Om nu va avea nimic de a face cu astfel de nonsensuri. Noul Om va crede doar dacă el cunoaște. Aceasta este adevărata încredere: încredere în propriile posibilități, în potențialul său propriu. Noul Om se va respecta pe el însuși. A crede în autorități externe este lipsit de respect faţă de propria ființă.

Și în cele din urmă, Noului Om o să-i placă să fie alături de natura elementară: de mare, de soare, zăpadă, flori, animale, păsări, de viaţă, de creștere.

Și amintiți-vă că zilele mesii-lor sunt terminate. Nu așteptați venirea din nou a lui Cristos, nu așteptați pentru venirea din nou a lui Buddha. Nimeni nu mai vine din nou, cel puțin nu Buddha şi nu Cristos.Nu aștepta vreun mesia să vină şi să te mântuiască, ci așteaptă o nouă conștientizare.

Asta obișnuia să creadă Vechiul Om, că va veni cineva. Hindușii gândesc că Krishna va veni: „Când lucrurile sunt într-adevăr întunecate şi dificile şi disperate, Krishna va veni și ne va mântui”. Totul prostie! Totul este un sfânt bălegar de vacă!  :)))) Crap ! Bull crap !

O nouă conștientizare te va mântui, nu vreo persoană – Buddha, Krishna, Cristos. Nici o singură persoană nu o poate mântui pe alta – este imposibil. Doar o nouă conștientizare poate mântui omul din sclavia lui. Și noua conștientizare poate veni doar prin tine.