Ambele cuvinte au la bază cuvântul cred, a crede ceva și a depune energie și credință în ceva anume. Aceste două cuvinte merg mână în mână, deoarece se întâmplă frecvent ca atunci când considerăm ceva ca fiind credibil să ne oferim a fi creduli.
Cred – i – bilitate = cred într-o abilitate, investesc pe cineva cu o abilitate, recunosc o abilitate; credit – bil credite de schimb , credite de valoare, ofertă de credință ; debilitarea credinței
Cred-ulitate = credința în nulitate, fără credință în sine
DE LA CREDIBIL LA CREDUL
Cum stabilim când cineva este credibil sau când o situație este credibilă ? Ceea ce am învățat să facem este să căutăm dovezi inițiale ce demonstrează într-un anume fel această credibilitate. Aceste dovezi pot fi de exemplu diplome, teste, note, tipuri de comportament sau de vorbire, demonstrarea directă de abilități, studii și comparații. Pe acestea le putem numi puncte de credit, puncte de schimb de valoare sau apreciere. Acum sună ca o afacere, un schimb ce are un cost numit credință.
Odată ce stabilim statutul de sursă credibilă, ceva interesant se întâmplă în interiorul acelui om care acordă acest status unei alte persoane, instituții, unui alt grup sau unei situații. Este ca și cum toate filtrele și barierele interne se deschid, iar persoana cu statut credibil poate acum avea acces oriunde. Informația astfel primită, de la persoana/instituția sau situația credibilă, este acceptată fără a fi verificată sau cumva integrată în propriul sistem. Nu mai există vreo opoziție sau vreo barieră în calea informației care intră astfel în minte și subconștient cu eticheta de “adevăr”.
Persoana devine astfel credulă. Chiar dacă mai există ceva dubiu sau simț critic acesta va fi nimicit de fiecare dată de programarea primită ca adevăr și de dovezile, motivele și demonstrațiile ce susțin acea credibilitate. În acest moment persoana caută adevărul mai mereu în exteriorul său, iar vocea sufletului rămâne ascunsă. Acestei persoane îi va fi dificil să renunțe să creadă deoarece s-ar simți pierdută, fără siguranță și acces la adevăr, izolată și expulzată de grup.
Aceasta se poate întâmpla inconștient, deoarece așa am fost învățați încă de copii, prin educația părinților și apoi a școlilor, unde profesorii și părinții aveau un statut credibil de necontestat. Ea vine și din dorința de bunătate, sau de a vedea doar binele în ceilalți, care este și o modalitate de a apărare a acestui sistem.
Statutul de credibilitate este ceva oferit de o instituție sau o altă persoană credibilă. Astfel, nimeni nu primește acest statut, decât dacă intră în regulile și procesul de dobândire al credibilității impus de cei care l-au creat. Este interesant că de obicei se folosește sintagma “sursă credibilă”, și s-a uitat sau dat la o parte sursa primordială la care toți suntem conectați și de care toți putem deveni conștienți.
În acest mod se pun bazele unei modalități simple de programare, cu orice programe se consideră necesar de către persoanele/instituțiile/inteligența artificială astfel considerate ca deținând cea mai mare credibilitate. Lumea se împarte astfel în cei credibili și cei fără de credibilitate – incredibili :), conspiraționiști și paranoici.
SISTEMUL CREDE ȘI NU CERCETA
Acest sistem se numește “crede și nu cerceta – “vom face noi totul pentru tine și îți vom spune ce este nevoie să crezi și să nu crezi. Îți vom oferi și tot ce ai nevoie ca să crezi… dovezi, situații reale, demonstrații, explicații etc… de aceea nu-i nevoie să gândești sau să observi singur”.
Prin deconectarea de corp, suflet, minte și spirit, multe ființe nu mai pot recunoaște adevărul, iar acest sistem de credibilitate le conferă o siguranță. Acest sistem le oferă promisiunea că îi va conecta la adevăr, și astfel la ființa lor, iar ei doar este nevoie să creadă, să doneze(să plătească cu) credința lor.
Odată ce se conectează la acest sistem, li se oferă siguranța că vor fi cei ce dețin adevărul și astfel puterea și promisiunea accesului la multe abilități și avantaje.
Cei care nu aderă la sistem sau îl contestă, pot deveni excluși și astfel damnați la a fi desconsiderați de ceilalți, văzuți ca trădători sau teroriști.
Cei ce aderă foarte mult la sistem și îl adoră, vor lupta să-l susțină pentru a-și menține starea de siguranță și acces, precum și toate avantajele care le-au fost promise.
Sistemul prețuiește pe cei care ascultă și le oferă plăcerea de a avea dreptate, de a deține adevăr și de a avea o poziție superioară celor care poate nu au același acces. De-asemenea, le oferă metode legislative pentru a-și dovedi credințele și pentru a susține sistemul, putând deveni astfel adevărați agenți susținători ai acestui sistem.
Sistemul creează, cu ajutorul susținătorilor, un profil al persoanei credibile. Ca de exemplu o persoană credibilă are nevoie să se exprime sacadat și controlat, cu un anumit tip de cuvinte. Vedeți acestea la sesiunile zilnice de știri, unde cei care oferă știrile vorbesc într-un ritm anume, parcă învățat și copiat unul de la celălalt, oferind un exemplu celor care privesc. Astfel se încep discriminările pe baza exprimării, și ca exemplu – o persoană care țipă are mari șanse să fie ignorată, chiar dacă ceea ce spune este adevărat. Se învață astfel ignoranța celor care cer ajutor pe stradă, celor ce au o sensibilitate emotivă naturală sau celor care suferă.
Adevărul este gol. Adevărul rămâne la fel, indiferent de tonul vocii cu care este spus.
În ziua de azi, mulți au o aversiune la pasiunea de a exprima ceea ce simți, și de a fi indignat sau înfuriat de tot ceea ce se întâmplă în lume, dorind să fie adormiți și hipnotizați de vorbe dulci și voci domoale și cuminți. Aceste tertipuri fac parte din dosarul manipulării emoționale.
De-asemenea, o persoană credibilă are nevoie să fie îmbrăcată curat și cât de cât în ton cu moda actuală, sau are nevoie să aibă statut. Astfel se încep discriminările legate de modul de a te îmbrăca și de a te prezenta, un om al străzii sau o prostituată având mult mai puțină credibilitate.
Adevărul este gol. Adevărul rămâne la fel, indiferent de ce haine porți sau ce statut ai.
La fel și minciuna. Oricât ar vorbi mieros și oricât s-ar îmbrăca în haine frumoase, nu va fi vreodată adevăr.
În acest sistem, adevărul nu contează ci credibilitatea contează. Informația primită se testează pentru credibilitate și nu adevăr, deoarece foarte puțini mai pot recunoaște adevărul.
Puteți observa în multe filme cu polițiști și avocați, și de-asemenea, în realitate, această idee “Nu contează adevărul, ci ceea ce cred oamenii !!”, “Nu contează adevărul, ci ceea ce poate fi demonstrat !”. Astfel mulți inocenți ajung în închisori, deoarece inocența lor nu poate fi demonstrată, dar vinovăția da, deoarece este mult mai credibilă.
Astfel, încă există hrană poluată, infestată cu chimicale ce pot afecta corpul în diferite moduri, deoarece este mai credibil și mai ușor de convins oamenii că toate acestea sunt bune pentru ei. De aceea încă există metode, substanțe și tot felul de idei care auto-distrug și aduc efecte dăunătoare îndelungate asupra corpului și minții umane, naturii, animalelor și planetei, deoarece este foarte ușor să convingi populația de valabilitatea acestora cu acest sistem.
Este foarte ușor să denigrezi pe cineva sub un anumit aspect, pentru a invalida tot ceea ce exprimă, deoarece s-au creat cuvinte magice precum “conspirație”, “extremism” și altele care aduc imediat aceste efecte. De-asemenea, să nu uităm de cei care își riscă mereu viața pentru a-și exprima adevărul. În societatea aceasta, mesagerii de multe ori sunt acuzați de tot felul de lucruri aiuristice, închiși, eliminați ca și influență sau uciși, de multe ori, de proprii concetățeni orbiți de voalul ignoranței.
Cu ajutorul a metode bine puse la punct, se poate face credibil orice și astfel oamenii sunt instigați să facă și să accepte lucruri față de care simt repulsie în toate corpurile lor. De-asemenea, în acest mod adevărul poate fi deghizat și spus sub diferite forme, dar majoritatea nu îl vor recunoaște deoarece pare incredibil sau fantezist.
Sistemul bazat pe credibilitate se poate să fi fost util în evoluție, dar fiecare sistem ajunge la sfârșitul utilității sale la un moment dat.
DOVEZILE
Dovezile pot fi utilizate pentru a demonstra orice este necesar, ele nu arată direct adevărul, ci sunt efecte ale unei forțe sau ceea ce rămâne în urma unei situații, urme lăsate la fața locului.
Orice dovadă este un obiect sau informație neutră, ea putând fi utilizată pentru a afirma sau infirma ceva, depinzând de considerația omului care o folosește și de povestea creată. Cu cât povestea creată este mai credibilă cu atât mai ușor sunt convinși oamenii. Povestea credibilă nu trebuie să fie neapărat adevărul, ci doar ceva ce pare să fie.
Oamenii au fost învățați să nu creadă în ce nu au dovezi materiale sau științifice și deci să nu creadă în puterea sau voința sufletului. Dar dovezile vin de abia după ce actul creației este manifestat. Dovezile apar când rezultatul unui act de creație este observat, și nu înainte. Modul și conștiința celui care observă va schimba cum se percep acele dovezi. Nivelul de înțelegere va stabili cursul poveștii și va limita percepția realității la ceva cu care omul se simte confortabil.
Legătura dintre copil și mamă poate fi foarte puternică și astfel mama poate ști când copilul este în pericol sau unde este acesta. Aceasta nu va putea explica cum știe și nici nu va putea aduce dovezi, dar acțiunea sa poate salva copilul.
Probabil cunoașteți cât de ușor se pot manufactura dovezi în ziua de azi și cum există multe cazuri în care se știe adevărul dar nu se poate demonstra, deoarece inteligența omului face ca să nu existe dovezi credibile.
PROCENTELE și STATISTICILE
Pentru a vă explica acestea am să folosesc două exemple.
Avem o persoană internată în spital, gata să facă o operație majoră. Doctorul vine și prezintă operația respectivă, și de-asemenea poate oferi procente de reușită ale operației.
Sufletul spune “ai curajul să trăiești și să simți iubirea alături de cei dragi, trăiește cât timp mai ai plin de iubire”, iar doctorul “există 75-80 % șanse de reușită” – adică de supraviețuire, mai mult decât destul, un procent important care conferă liniște și siguranță. Aici doctorul nu-i spune și cealaltă parte de adevăr, cea incomodă a procesului prin care este nevoie să treacă, greutatea acestuia, schimbările asupra vieții sale, efectele secundare grave. Câteodată aceste riscuri pot fi luate, dacă ele sunt împărtășite, dar câteodată pur și simplu nu se merită chinul sau există cu totul alte soluții.
Frecvent, oamenii aleg să asculte doctorul deoarece este credibil, are diplome, cursuri, deține cunoaștere pe care ei nu o au… în loc să se asculte pe ei și ceea ce ei simt în interior.
Procentul oferă un sentiment fals de siguranță, deoarece nu poți muri doar 20%. Probabil că deja cunoașteți expresia macabră “Operație reușită, pacientul mort.”
Apoi, există și reversul. Unde doctorul oferă un procent foarte mic de reușită. Să luăm cazul în care unei femei i se spune că nu poate avea copii niciodată, dar miracolul se întâmplă deoarece aceasta nu mai simte nici o presiune la un moment dat și lasă miracolul să vină către ea.
Procentele nu ajută adevărul în acest caz, ci sunt folosite în special pentru a stabili un statut de credibilitate pentru cei care le folosesc. Statisticile și procentele pot fi create în funcție de ceea ce este nevoie, putând ajuta la demonstrația a orice. Există cărți numeroase despre cum poți minți utilizând statisticile, deoarece cel ce crează acele numere, alege datele pe care dorește să le folosească în folosul său. De exemplu dacă spunem că 1 om la 1000 are un procent ridicat să contacteze o boală gravă X, pentru a ne da procentul dorit putem alege grupurile de oameni așa cum avem nevoie. O altă cale este să pun etichete așa cum doresc eu, cu scopul de a elimina din grupul testat anumite lucruri care mă deranjează, astfel pot inventa definiții noi sau schimba pe unele vechi în favoarea mea. Acesta este un exemplu simplist, existând idei mai complexe.
Precum orice metodă, ele au o valoare în anumite cazuri, precum în studiu și cercetare, pentru categorizare, sumar și tot felul de înțelegeri utile.
DEMONSTRAȚIILE
Orice se poate demonstra dacă cu adevărat vrei asta, deoarece orice este posibil. Orice metodă, produs, tehnologie are moduri în care funcționează și moduri în care nu mai funcționează. Există studii care vor demonstra ceva și apoi altele care vor demonstra contrariul, și ambele sunt adevărate din acele puncte de vedere. De ce ? Deoarece există mii de moduri de a se uita și a privi aceeași situație, așa că depinde de unde te uiți, ce vrei să obții și ce abilitatea ai de a observa. Toate detaliile contează și pot schimba rezultatul sau concluziile. Orice ai demonstrat azi poate fi infirmat chiar de tine mâine.
Acest contrast există mereu, deoarece există cele două forțe de creație, yin și yang, mereu în mișcare și fuziune. Oricând încerci să demonstrezi ceva, automat se creează și există și contrariul, ca și posibilitate. Oricât ai încerca să scapi de una, și să ai doar o singură parte, să ai dreptate, vei ajunge la eșec, deoarece lucrurile există în balanță și mereu în conexiune.
Căutarea dreptății nu coincide cu căutarea adevărului. Dreptatea este căutarea unei singure căi adevărate, negând celelalte și cerând superioritate. Precum și cuvântul spune, dreptatea este căutarea părții drepte, și astfel cea stângă este ignorată și considerată greșită.
Dacă deja ai ales ideea pe care dorești să o demonstrezi, atunci tot ceea ce cauți este ecoul gândurilor tale și nu adevărul. Ceea ce cauți este să validezi, să-ți dai dreptate, să ai avantajul, să le arăți celorlalți cât de bun ești, să-ți demonstrezi puterea.
Logica de sens și aceste moduri de a vâna răspunsurile au un sfârșit. Deoarece sunt polare la modul extremist, ele se vor anula reciproc, se vor invalida reciproc, și nu vor mai avea sens. Dacă ești pe acest drum nu te opri, mergi până la capătul său, până în punctul de anulare.
Ca toate lucrurile, demonstrațiile sunt utile în anumite situații și nivele de înțelegere, deci ideea este să găsiți modurile în care aceasta este utilă fără a deveni sclavii săi.
DESCOPERIREA ADEVĂRULUI
Cu cât o persoană devine mai conștientă de sine, mai conectată cu structurile sale și logosul central, ea renunță la nevoia de a mai acorda acest statut de credibilitate și de a mai cere ca ceilalți să-i arate adevărul. Pur și simplu nu mai simte sau consideră necesar să aibă surse considerate de ceilalți credibile, și nu mai folosește acest mod de a gândi și clasifica oamenii sau situațiile care se prezintă în viața sa.
De ce ? Deoarece înțelege adevărul, cere adevărul și nu mai are nevoie ca cineva să fie un reprezentant credibil pentru a-l auzi. Acest statut nu mai are vreo valoare, odată ce ființa înțelege că adevărul se găsește oriunde, dacă ai ochi și urechi să-l auzi și să-l vezi. Ființa devine astfel responsabilă față de adevăr.
Adevărul nu are nevoie de demonstrație sau dovezi, așa cum nu ai nevoie de dovezi să știi că exiști sau că iubești. Adevărul nu are nevoie de credința ta și de gândurile tale ca să existe, există și atât, fie că îți place sau nu, fie că îl accepți sau nu. Aceasta nu înseamnă să nu căutăm sau să nu cercetăm, ci doar că această cercetare va deveni cu totul altceva. În loc de a fugi după dovezi sau validări, vom lăsa adevărul să se dezvălui prin observare și contemplare, prin înțelegere și experiența directă a lui. Căutătorul dispare, căutarea dispare și răspunsul se dezvăluie în claritatea ființei noastre.
Adevărul se află în experiența fiecăruia, în sincronizarea elementelor mentale cu cele emoționale, în conexiunea suflet-spirit. Fără această sincronizare, încercăm să găsim o parte de informație care ne convine și ne ținem de ea.
La un moment dat înțelegi că dovezile, logica și demonstrațiile ajung la un sfârșit unde se anulează, iar aici ești lăsat fără nici un reper, complet liber de toate acestea și ești pus în fața unei alegeri. Această alegere, și ceea ce aduce ea, poate să șocheze întregul sistem mental și să-l trimită din nou în căutarea de dovezi și credibilitate. Posibilitățile astfel văzute sunt infinite încât cutiuța de unde s-a ieșit în acest nou spațiu pare o cale de salvare și siguranță de la ceva ce pare imposibil de conceput. Căutarea se oprește și căutătorul se topește.
Cultivarea discernământului și înțelegerii se face prin experiența ființei, a naturii realității, adevărului și a conexiunii cu tot ceea ce este. Datele, informațiile, dovezile, oricât de prețioase ar fi, nu au o valoare fără accesul la conștiința care le ordonează și le oferă înțelepciune. Informațiile se adună iar prin catalizatorul conștiinței se transformă în înțelegere. De la înțelegere, prin prezență, imaginație și iubire avem acces la adevăr.
Ia câteva minute și pune-ți întrebarea “Cum se simte adevărul în tine?” De multe ori, adevărul este incredibil.
Prin fuziunea și rafinarea structurilor ființei aceasta se eliberează de toate aceste concepte și începe să trăiască realitatea sa. Totul capătă astfel o nouă lumină și simțurile se extind pentru a percepe mult mai mult din ceea ce este. Inima se deschide și conexiunile corp-minte-spirit-suflet se deschid. Adevărul se scutură de etichete și devine vizibil și clar.
Adevărul eliberează iar această eliberare poate fi șocantă, dureroasă și incredibilă !
