Cine sunt eu ? Această întrebare ar fi creat panică și frică acum ceva timp, deoarece mi se părea imposibil să pot împărtăși ceva despre mine. Dar nu numai atât, atunci când se ivea această întrebare simțeam că mă scufund într-o fântână fără fund, într-un întuneric de nemărginit, într-un vid enigmatic imposibil de definit.
Cine sunt eu ? Cred că întrebarea mai bună ar fi “Cine suntem noi ?”. Noi, complexul de voci și ființe care au impresia că trăiesc și sunt limitate de forma acestui corp fizic. Unde începe și unde se termină o ființă ? Putem afirma cu certitudine că emoțiile, gândurile și chiar corpul fizic al unei ființe sunt limitate unei forme ? Sufletul se poate conforma limitelor gândirii noastre ?
[quote]Chiar există separare între corp fizic și exterior, între mintea unei ființe și mintea alteia, sau separarea există doar în partea noastră de minte care se crede separată de întreg ?[/quote]
Răspunsul care se așteaptă la această întrebare probabil este următorul : “Sunt Nutriționist, Natural Juice Therapist, Detox Specialist, Raw Food Teacher, Ghid și explorator, Mistic, Inginer și Autor. Am creat un blog ce conține mai mult de 100 rețete raw vegan originale și informații de dezvoltare personală.” Dar aceste lucruri sunt ceea ce fac, nu ceea ce sunt. Fac parte din mine dar nu sunt tot.
Probabil răspunsul s-ar continua cu “Sunt o persoană curioasă, înțelegătoare și știu să ascult pe cei din jurul meu.” Dar acestea sunt emoții și gânduri, sunt ceea ce simt și ce gândesc nu ceea ce sunt. Fac parte din mine dar nu sunt tot.
Suntem necunoscutul care se cunoaște prin formă. Suntem tot ceea ce există și în același timp nimeni și nimic. Suntem formă fără de formă și limita infinită. Suntem posibilitatea din imposibil și excepția de la regulă.
O ființă umană este imposibil de descris doar prin intermediul cuvintelor. Nu ne putem reduce ființa la etichete și stereotipuri, personaje și măști. Acestea sunt doar umbre, imagini temporare pe fața unui lac.
[quote]Vrei să te conectezi cu mine ? Atunci privește adânc în ochii mei, simte iubirea ce izvorăște din sufletul meu și simte zâmbetul meu în interiorul tău. Lasă cuvintele și etichetele deoparte, ele îți pot oferi puțină informație. Adaugă informației vizibile – forma și informația invizibilă – conținutul. Nu mă lăsa ca o păpușă fără suflet, ca o imagine neclară, ca o poveste fără conținut… ai curajul de a uni esența cu forma și să simți conexiunea cu mine. Ai curajul să îți cunoști sufletul prin ochii mei.[/quote]
Din totdeauna am avut abilitatea de a vedea potențialul unei ființe și de a înțelege mult mai mult dintr-o conversație decât cuvintele. Lumina și iubirea ce există în fiecare ființă sunt extraordinare. Esența este mereu acolo oricât dorim noi să exprimăm altceva și să o negăm cu vehemență.
Am trecut prin stări de tristețe, de ne-acceptare de sine și chiar ură de sine. Stări în care mă devalorizam extrem și cerșeam afecțiune, în care mă simțeam vinovată că sunt bucuroasă și că îmi exprim sentimentele și îmi era rușine de mine și de faptul că iubesc.
Toate aceste stări mi-au fost de folos pentru a-mi dezvolta înțelegerea și acceptarea și acum pot găsi utilitate și apreciere pentru ele. Dar una din cele mai dureroase stări este aceea de separare de sine, de negare a esenței proprii și a esenței celorlalți. Aceasta creează un conflict interior interminabil și un conflict cu ceilalți, chiar dacă nu este exprimat prin cuvinte sau fapte.
Mă cuprinde o bucurie de nedescris atunci când o ființă se poate deschide atât de mult încât să își poate simți o parte din potențialul său și atunci când reușește să își permită iubirea sufletului în prezența mea.
[quote]Dar până la urmă cine sunt eu sau noi ? Răspunsul meu este clar și simplu : nu știu ! A pretinde că pot limita infinitul la niște construcții mentale, că pot încarcera esența universului în cutiuța privirii mele este de neînțeles.[/quote]
Ai curajul să îți vezi și să îți accepți tot potențialul tău de experiență ! Nu te lăsa subminat de zidurile invizibile ale umbrelor și nu permite etichetelor să îți spună cine ești !
Frumos articol, scris cu suflet si traire. Am pus un citat din articol pe instagramul meu, specificand sursa, binenteles.
Felicitari pt articol!Voi reveni cu drag!
Mulțumesc mult Gabriela. Mă bucur nespus de fiecare dată când ating o altă inimă !
dragut articol! :)
Hmm. Buna intrebarea asta. Mie cateodata imi vine sa spun ca sunt Andreea si atat. :) Probabil atunci cand imi dau seama ca daca incep sa spun cine sunt n-o sa termin prea curand :)
Da, pare mai simplu într-un fel. Eu nu mă asociez cu numele, adică îmi e greu să zic sunt X, mai bine zic că mă numesc sau mă cheamă X.
… si totusi, cine esti tu? dincolo de diferitele enunturi. Traiesti, esti ceea ce impartasesti aici sau e vorba de altceva?
Am răspuns la această întrebare în articol, cât se putea explica, în cuvinte. Dacă e ceva ce nu înțelegi, poate ai alte întrebări. Sunt sigură că vei găsi un răspuns dacă îți vei întreba sufletul. Articolul acesta a avut nevoie de mult curaj de la mine ca să îl scriu și să îl public. Dacă tu crezi sau nu ce am scris, dacă înțelegi sau dacă dorești să te conectezi cu mine astfel încât să înțelegi este alegerea ta. Descoperă dacă îți este util să faci asta sau nu.
frumos dar dificil de pus in practica…..e totusi bine de exersat…aberatia asta cu viteza si perfectionismul de la locul de munca care se cere in ziua de azi forteaza atat de mult incat oboseste fiinta noastra din toate punctele de vedere….si eu exersez sa imi pastrez in iuresul asta pacea interioara, de fapt asta este ce ma ajuta sa fiu pe linia de plutire….
Așa-i Carmen, dar cu cât punem în practică mai mult cu atât evoluăm. Un pas mic azi va conta foarte mult mai încolo. Încredere și Voință !