Povestea mea

ÎNCEPUTURILE

Era odată o fetiță cu părul de abanos și piele albă, ștearsă, care s-a născut pe Planeta Pământ într-o zi de ianuarie, cu ninsoare și frig. Foarte curioasă din fire și de multe ori enervantă, copila punea întrebări despre tot ceea ce vedea, având o dorință arzătoare să cunoască universul în care trăiește. Întrebările erau puse părinților, bunicilor, nașilor și altor persoane apropiate acesteia, cu speranța unui răspuns. Acestea veneau greu și de multe ori, micul suflet nu își găsea liniștea și pacea, până când nu reușea să afle.

La început, răspunsurile vagi și grăbite au dezamăgit-o făcând dorința de a cunoaște să se transforme într-o necesitate. Vremea trecea, iar copila nu găsea liniște în vorbele părinților, chiar dacă erau bine intenționate, și crescând, și-a dat seama că poate aceștia nu aveau informațiile pe care ea le căuta.

Dându-și seama de toate acestea, s-a decis să învețe să citească, și astfel a descoperit universul cărților la o vârstă fragedă. Ambii părinți fiind profesori, copila a avut acces la sute de cărți din toate domeniile, de la matematică până la astronomie. A savurat cu mare interes zeci și sute de cărți, profesorii de la școală spunându-i să nu mai citească atât deoarece nu mai este atentă la ore și are alte preocupări. De fiecare dată când auzea acestea, micul suflet se închidea și lacrimi interne curgeau, simțindu-se obligată să renunțe sau să diminueze să facă ceea ce o interesează cel mai tare. Iubea să citească și să descopere lumea exterioară dar și interioară.

Se descurca ușor la școală, pentru că mintea ei deschisă reușea să găsească ușor corelații între subiecte și astfel să înțeleagă rapid materia, dar totuși ceva lipsea. Întrebări precum “De ce oamenii nu se pot înțelege sau accepta unul pe celălalt ?”, “De ce nu văd toate conexiunile dintre ei și lumea înconjurătoare ?”,”De ce nu înțeleg că sunt parte din ea ?”, nu îi dădeau pace deloc. Copila, acum adolescentă, visa un vis extraordinar în inima ei, o lume unde înțelegerea primează și conexiunea între oameni este palpabilă la fel ca orice lucru material. Erau atâtea lucruri care o făceau să fie tristă, retrasă și mereu îngândurată, precum suferințele oamenilor, modul lor de a se comporta și trăi, incapacitatea de a se vedea unul pe altul. Își dorea foarte mult să înțeleagă această lume care de multe ori părea ciudată și fără sens.

Orice făcea simțea o mare nemulțumire și un gol intern pe care nu îl putea ocupa cu absolut nimic. Vremea trecea și copila tot aștepta să se simtă împlinită, așa cum spuneau cei din jurul ei, dar golul interior creștea cu fiecare clipă. De mic copil se uita la cerul înstelat și vedea planeta Pământ ca o celulă într-un corp plin cu alte celule, iar stelele fiind centrii de energie sau transmisii electrice ca niște celule nervoase. Se întreba ce tip de celulă este Terra în acest corp și ce rol are ? De-asemenea își vedea întreg corpul ca un univers de celule care comunică între ele, similar cu cel exterior și se întreba cum îl poate conduce mai bine.

Simțea suferința oamenilor, planetei mai tot timpul, deoarece tot ceea ce se întâmplă pe această planetă are o suferință nativă, iar fiecare om reflectă o parte din ea. Aceasta era copleșitoare pentru un copil, așa că a găsit modalități de protecție.

Societatea și lumea în care trăia, părea ca un corset care se strângea din ce în ce mai tare în jurul ei. Doar nopțile în care privea Luna de pe cerul înstelat, și se scălda în lumina sa, îi ofereau momente de inspirație profundă, pace și liniște.

A terminat liceul și a făcut și o facultate de inginerie, Politehnica secția Calculatoare, lăsând în urmă dorințele și visele interne și ascultând de dorințele colectivității, acomodându-se cu ce credea că îi este disponibil. A învățat așa de mult să asculte pe ceilalți încât îi putea înțelege mult mai bine decât pe ea însăși. Voința și încrederea ei nu mai erau decât o umbră care din când în când se ivea și o speria. Dar focul din inima sa era viu și intens, chiar dacă ascuns. Acest foc de cunoaștere nu a mai putut fi stăvilit, odată ce a reușit să iasă din toate structurile școlare prin care a trebuit să treacă, și odată ce a început să aibă o viață proprie, alături de iubirea sa, un bărbat care o putea înțelege.

Focul a fost eliberat și acum dorința de cunoaștere a început să fie activă, având la dispoziție mult mai multe moduri de a o satisface. Voința începea să crească și să o ajute să-și curețe stilul de viață, simplificând și atrăgând mai multă naturalețe în viața ei. Dar lucrurile nu au început să fie ușoare, ci din ce în ce mai grele, deoarece vechile credințe se schimbau și întâmpina rezistență din structurile sale inconștiente și din partea celor din jurul ei.

Pentru a găsi alte persoane, cu care să comunice, a înființat un site pe care punea rețetele noi pe care le încerca. În acest mod putea împărtăși ceea ce găsea și afla despre funcționarea corpului uman. Lumea în care trăia se extindea, căutarea începând de la lucrul cel mai ușor de observat, și anume corpul nostru. A studiat cursuri despre funcționarea corpului uman, nutriție și a citit foarte multe cărți în domeniu. Cu cât descoperea mai multe cu atât starea de frustrare creștea și supărarea pe ea însăși devenea insuportabilă. Faptul că nu a ascultat mai devreme de vocea interioară subtilă și delicată, care mereu o împingea de la spate, îi provoca o mare durere. Dar tocmai această stare de inconfort a propulsat-o înainte și au alimentat voința de a dedica multă energie și timp pentru a se cerceta și căuta răspunsuri la întrebările sale.

LUNA ȘI SOARELE

După un an și ceva, de la începutul blogului de rețete, a început să pună și articole despre spiritualitate, deoarece de acolo venea dorința ei de căutare și conexiune. Cu cât mergea mai adânc în interiorul ei cu atât găsea acel gol care se simțea din ce în ce mai inconfortabil. Era din ce în ce mai dificil să se împartă între locul de muncă și pasiune și din ce în ce mai dificil să interacționeze cu lumea, fiind foarte greu să se mai bucure de ceva. Era ca și cum vedea din ce în ce mai multă suferință și nu reușea să mai zâmbească. 

Locul de muncă pe care îl avea, de programator, era foarte stresant, cu foarte multe limite asupra creativității ei, încât devenise totul o rutină și o corvoadă. Dar fiind singura care aducea un salariu în casă, în acel moment, nu putea să renunțe, sau așa credea ea pe atunci.

Lucrurile sau precipitat foarte tare, iar starea internă de neant, nu o mai lăsa să facă nimic, devenise nefuncțională, ca o mașină care se stricase iremediabil. Simțea că piesele sale nu se mai îmbină, că totul este fără sens și că nu mai poate face nimic să repare ceva. Era extrem de dificil pentru ea să accepte așa ceva, să accepte locul unde a ajuns, întunecimea, oboseala, lipsa de repere și suferința ajunseseră la cote înalte.

După o plonjare în necunoscut, cu ajutorul unui ritual șamanic profund revelator, a văzut creația lumii și a fost dusă pe culmile existenței, acolo unde unul este totul și divinul se percepe foarte clar ca fiind întreaga existență. A intrat în această experiență dorind cu ardoare să realizeze conexiunea între cer și pământ, divin și uman, precum și a celor 3 aspecte ale ființei -> corp-minte-suflet. Când îți dai seama de unicitate și te vezi pe tine nas în nas, ca find și oglinda, și reflexia și cel oglindit, acea percepție de singurătate totală nimicește acel mod de a vedea în separare. Ego-ul, sinele separat, devenise mut, lovit de o liniște profundă și de o uimire fără margini. Imediat cum revii aici înapoi, el renaște din propria cenușă ca o pasăre phoenix, dar nu mai este niciodată la fel.

A intrat în acea experiență o persoană și a ieșit cu totul alta, iar conștientizarea și integrarea acestei experiențe a durat cel puțin 9 ani. Pentru câteva zile a simțit ființa ei divină, după o experiență imposibil de explicat ce se asemăna cu o moarte. Nu a fost nevoie decât de o singură noapte pentru ca totul să se schimbe, dar după aceasta s-a întâmplat cu adevărat căderea. Înainte mai tot încerca să se agațe de ceva, dar acum nu mai era nimic, golul acela devenise cu totul ea, o înghițise cu totul.

Puterea pe care o simțise, pentru aproape două zile, era greu de acceptat și crezut, iar acea putere nu are nimic de a face cu ceea ce noi oamenii înțelegem prin acest cuvânt. Acolo era liniște completă și în același timp toate sunetele lumi se puteau auzii. Acolo era lumină și totuși întunericul lumina. Acolo se putea percepe totul clar, toate realitățile, liniile de timp, acolo avea o vedere de 360 de grade. Acolo era ea și nu era, era totul și nimic, era putere și vulnerabilitate, era totul în inima totului și cu înțelegerea totului. Corpul era greu și rece ca o piatră, și totuși nu avea nici o frică de acel frig intens, de acea nemișcare, de acea moarte. Ochii nu mai erau ochi ci erau pretutindeni și vedeau totul ca și cum totul devenise transparent.

Nu mai știa cine era sau ce era, nu că ar fi știut vreodată, dar acum nu se mai recunoștea sub nici o formă, iar suferința de dinainte nici că se compara cu cea de acum. După ziua în care fusese ridicată sus, acum se afla în adâncurile nepătrunse de lumina soarelui, și nici măcar nu își dădea seama. Nimeni și nimic nu îi mai putea oferi liniște, decât percepția ființei sale divine. Această cădere se simțea ca o izbire de pământ cu viteza luminii care duce la o spargere în mii de bucăți.

Nici una din bucăți nu o mai putea conține, și nimeni nu reușea să o ajute să înțeleagă ce s-a întâmplat. Procesul de integrare a început cu încercarea de se proteja prin negarea experienței, lipsa de credință, lipsa de valoare, iar apoi au apărut acceptarea, învățarea și integrarea. O parte din ea acceptase profund și cunoștea ce se întâmplase, dar alta nu.

Din acele momente, ceva intern parcă s-a desfăcut și la scurt timp, a renunțat la slujbă, chiar dacă soțul ei aducea doar un salariu modic în casă. A decis să ia o pauză și să continue cu munca internă. Timp de un an lucrurile au fost tulburătoare, neștiind cum să meargă mai departe, cum să continue. Se simțea ca într-o oală cu frici și îngrijorări, suferințe fără margini. A decis să nu facă nimic, pentru că oricum nu mai putea funcționa, și să vadă ce se întâmplă. Mare rezistență a găsit la cei din jur, dar altceva nu mai putea face, oricât de mult și-ar fi dorit ei.

Iubitul său soț, până la urmă, a înțeles și a început să îi susțină procesul. Era foarte greu să o vadă în acea stare și își dorea să o vadă bucuroasă, deoarece ea îi lumina viața. După un an jumătate, de la renunțarea la job, lucrurile au început să se schimbe, soțul ei găsind un loc de muncă în altă țară.

Au decis amândoi să meargă în altă țară, astfel ea a găsit liniștea să stea cu ea și să lucreze. Astfel a descoperit cât de mult adoră să scrie, majoritatea exercițiilor emoționale, psihice pe care le făcea desfășurându-se în scris. De-asemenea și-a adus aminte de pasiunea ei despre citit, pe care a regăsit-o într-un cu totul alt mod cu ajutorul cărților Tarot.

Tot ce făcea era să stea în casă și să lucreze singură. Programele de apărare estompaseră experiența avută, acestea erau credințe care doreau să repare ce s-a stricat, să găsească vinovații interni și apoi soluțiile. Nu știa la acea vreme că nu era nimic stricat și că va căuta pe acei vinovați și în gaură de șarpe și nu îi va găsi.

Dar cu cât lucra, se mai ivea un pic de lumină, un pic de înțelegere, de liniște. Iar acestea se iveau prin conexiunea cu suferința și prin experiența ei. Acceptarea suferinței și conexiunea cu ea, i-au adus multe daruri neașteptate.

La un moment dat, s-a întrebat ce anume nu a explorat și stă sub nasul ei, iar privirea a rămas țintuită pe pachetul de cărți de Tarot, pe care le utiliza, din când în când, pentru a-și răspunde la întrebări. Și-a dat seama apoi că aceste cărți au apărut de multe ori în viața ei, de mic copil, sub diferite forme, și acest tip de muncă o atrage foarte mult, asemănându-se cu munca pe care o făcea de obicei, de explorare a conștiinței proprii, și cu pasiunea din copilărie de a descoperi lumea citind. Astfel a început studierea Artei Tarotului și a tradițiilor oculte de vedere în necunoscut.

Precum își găsea liniștea și pacea în privirea cerului înstelat și a Lunii, așa și-a găsit pacea prin această muncă de auto-cunoaștere cu ajutorul cărților de Tarot. Cărțile au adus un mod simplu de a comunica cu părțile ei divine, de a focaliza ceea ce primea ca viziuni și simțiri, un mod care i-a adus revelații enorme și multe eliberări și integrări din experiența avută mai demult.

A început să înțeleagă mai bine ce s-a întâmplat cu ea și în noaptea cea neagră a sufletului a început să apară timid Lumina Lunii și a Stelelor care au început să o ghideze. Fiecare explorare a unei cărți de Tarot era o explorare a lumilor ei interioare și aducea daruri neprețuite. A început să se simtă iubită, ghidată și ocrotită simțind un sentiment indescifrabil de scop divin, iar golul intern plin de întuneric a devenit sursa luminii.

Nu înseamnă că acum viața ei este lapte și miere, ci că suferința a început să nu mai fie așa negată, iar îmbrățișarea ei face ca lumina sufletului să fie plantată în întunericul ființei sale. Viața este o călătorie, nu o destinație, de aceea ea te invită să bucuri de fiecare cădere pentru că ascunde în ea o comoară, precum spune zicala “Până nu te lovești de pragul de sus nu îl vezi pe cel de jos” – și invers.

OM – sunetul universului manifestat sub forma unei ființe umane, vulnerabil în puterea sa și imperfect în perfecțiunea sa.

Pentru mine iubirea este baza educației de care avem nevoie, astfel darurile cu care ne naștem pot fi susținute. Fiecare din noi are darurile sale unice, iar acestea sunt singurele care ne pot satisface pe deplin și ne pot umple acea senzație de gol interior. Aceste daruri cresc udate de înțelegere și hrănite de libertate și acceptare. Dar un dar se lucrează și se rafinează cu ajutorul efortului și a învățăturilor și oamenilor ce au explorat acea cale sau o cale similară anterior, așa că studiul mi-a adus o bună fundație pe care să mă simt acasă.

Pentru cei ce doresc să știe, am să amintesc câteva din certificările mele, din domeniului legat de sănătate și alimentație, obținute în urma a ani de studiu și care au implicat resurse financiare importante : Detox Specialist, Natural Juice Therapyst, Raw Food Teacher, Nutriționist.

De-asemenea, pentru cei ce sunt interesați de spiritualitate, am urmat și participat la multe cursuri, dar cel mai mult dedic timp căutării și dezvoltării personale prin exerciții intuitive și contemplare. Exemple de studii sau experiențe : reiki, participări la grupuri de meditații periodice, Sesiuni terapeutice de dezvoltare personală – Integrarea Dualității cu un psiholog acreditat Vywamus Transformational school, New Paradigm MDT 13D, energie cuantică, călătorii șamanice, qi-gong, tai-chi și altele.

Cărțile și cursurile sunt puncte de început și de amintire a cunoștințelor, mai apoi începând explorarea practică și fiind corelată cu multă muncă pe cont propriu, în toate aspectele.

Munca proprie a început de când m-am născut, cu pauze, confuzia acestei lumi fiind densă, dar mereu continuând într-un fel sau altul, în vise sau conștient, direct sau indirect prin experiențe. Ea continuă în fiecare minut, deoarece este îndeletnicirea care mă pasionează cel mai mult, care mă atrage și mă bucură nespus. M-am născut conștientă de lumea de unde venim, numită și lumea de dincolo, și de faptul că suntem conectați în moduri foarte dificil de explicat. Ca și copil îmi amintesc de modul cum vedeam deseori în culori, și mă chinuiam să deosebesc și să separ astfel încât să pot vedea contururile care se estompau în tapițeria mișcătoare de energie.

Mi se spunea mereu că sunt prea intensă, prea sensibilă, prea iubitoare, prea inocentă și că știu lucruri înainte de a se întâmpla sau că văd părți inconfortabile din construcția oamenilor. Eram “prea mult” în aceste aspecte, dar timpul mi-a arătat că aceste lucruri despre care suntem considerați “prea mult” fac parte din darurile noastre.

O parte din mine este mereu surprinsă cum viața ne arată și ne împinge să ne exprimăm darurile în orice circumstanțe. De exemplu, la locul de muncă, unde aveam ca funcție programator, devenisem consilier de probleme personale, psiholog și omul la care se venea pentru a se relaxa, descărca sau primi un sfat.

Sunt ceea ce se numește un mistic, adică o persoană ce caută înțelegere profundă prin explorare proprie și crede într-o comunicare directă cu divinitatea. Consider munca proprie de o valoare inestimabilă, educația pentru mine însemnând explorare de sine și înțelegere, nu numai acumulare de informații.

Din 2015 studiez intens Tarot și interpretări vise, fiind foarte atrasă de arta citirii și interpretării simbolice. Cursul intensiv online, mentorat prin interacțiune directă de Wald Amberstone, de la The Tarot School, m-a ajutat să mă organizez și să descopăr fiecare carte printr-un proces de creștere proprie. Acest curs nu-i despre memorare sau învățare ci despre explorare proprie, având o structură simplă și fiind plin de exerciții foarte intense. Explorarea fiecărei cărți mă conduce într-un proces de dezvoltare proprie de unde primesc înțelegeri de neprețuit. Multe informații vin din necunoscut dar au nevoie de o formă fizică prin care să se exprime.

Am absolvit acest curs cu distincție, fiind una din doar cei 18 absolvenți, la această dată 2021. Am absolvit și cursul de certificare Akasha, în metodologia Soul Realignment™. Această deschidere către Akasha, a survenit natural, din munca mea cu cărțile Tarot, experiențele și contemplările proprii. De-a lungul timpul am urmat multe cursuri de spiritualitate, dar în continuare îmi continuu studiile în profunzimea acestei direcții de expansiune a conștiinței.

Pentru mine, cărțile de Tarot sunt un mod natural de a-mi centra și împământa viziunile, simțămintele și informațiile primite din necunoscut.